Îmi puteţi spune: am văzut piesa! Dar ceea ce scriu aici nu e pentru cei care doar se uită la montările după Shakespeare, ci pentru cei puţini care vor să se bucure de Hamlet, aşa cum e de fapt şi aşa cum nu-l vor putea vedea niciodată la teatru. Textul piesei e scurtat pentru scenă de regizori aşa cum îl taie pe fiecare capul. Chestie valabilă şi pentru ecranizările ei.
Singura ecranizare care a mers într-o relaţie de unu pe unu cu textul lui Shakespeare a fost cea de la BBC, dar aia a fost serializată şi, îmi aduc aminte, nu m-am omorît după această idee. Un roman foileton în serial merge bine la tv chiar dacă e jucat mai prost, o piesă de teatru transformată în foileton funcţionaează prost, oricît de bine ar fi jucată.Hamlet, dacă ar fi jucat pe de-a-ntregul la teatru ar ţine cam şase ore. Pe vremea lui Shakespeare asta nu era o tragedie suplimentară faţă de cea de pe scenă. Lumea avea timp. Iar spectacolul de teatru se adresa unui public care voia ca piesa să ţină mult, astfel încît să-i umple un timp cu care altfel nu prea avea ce face.
Sînt aproape sigur că n-o să citiţi Hamlet, dar măcar ca să ştiţi ce pierdeţi, închipuiţi-vă că ceea ce vedeţi la teatru e cam jumătate, uneori chiar mai puţin din această piesă absolut genială. Orice regizor care taie din Shakespeare are probleme de conştiinţă, fiindcă nu scurtează un text care ar trebui scurtat, ci omoară o parte dintr-un întreg cuceritor care explică lucruri care altfel de-abia sînt sugerate.
Iubirea de-abia schiţată dintre Hamlet şi Ofelia, urmată de sinuciderea ei, în versiunile prescurtate ale piesei, nu te lămureşte că Prinţul era şi el îndrăgostit pînă peste cap de fata lui Polonius şi că în schimburile lor de replici cei doi se mîngîiau prin cuvinte ajungînd la intimităţile unei iubiri fără margini, înainte ca Hamlet să-şi aducă aminte de promisiunea făcută tatălui său şi s-o sfătuiască pe Ofelia să meargă la mănăstire. Nu mai intru în detaliile altor tăieturi, dar ca să te poţi bucura de Hamlet şi ca să ştii ce încearcă să-ţi vîndă un regizor sau altul sub acest titlu ar merita să vizitezi textul lui Shakespeare.
Ca să-i înţelegi cu adevărat personajele – o surpriză va fi şi Polonius, un tip inteligent care îi dă dreptate lui Hamlet atunci cînd tînărul prinţ pare să o ia razna – e bine să-l citeşti pe Shakespeare însuşi. Textul piesei e, dacă te apuci de el, prilejul de a-i folosi pe toţi cei care au jucat rolul lui Hamlet pentru a-ţi construi propriul tău interpret al acestui rol, de la Lawrence Olivier încoace.
Căci altfel, pe scurt, decedatul rege al Danemarcei îi apare fiului său şi-i spune că a fost ucis de fratele său care s-a grăbit să-i ia soţia în căsătorie.Iar prinţul ia de capital dezvăluirile fantomei. După care pune la cale răzbunarea tatălui său. Una dintre tîmpeniile cu care am avut îndelung de-a face în studenţie era întrebarea „a existat cu adevărat stafia regelui, sau Hamlet avea probleme de percepţie?”
Rahat! Hamlet e invitat de paznicii cetăţii să se întîlnească cu spiritul tatălui său, ca să nu-i mai bîntuie şi pe ei. Iar mult dezbătuta nebunie a lui Hamlet nu e decît mijlocul prin care prinţul încearcă să-şi croiască drumul către răzbinarea asasinării tatălui său, asasinare despre care nu ştie decît el. Căci bătrînul Hamlet îi spune fiului său că a fost otrăvit de fratele lui. Eşti sigur? Păi dacă n-aş fi fost sigur, ce rost avea să mai bîntui pe-aici? Şi ca dovadă că răposatul avea dreptateâ, Hamlet descoperă că unchiul său i-a pus gînd rău.
In termenii literaturii de azi Hamlet e un thriller dramatic, aşa cum e pus de cele mai multe ori în scenă.
În realitatea piesei însă, Hamlet, chiar dacă nu-i place de unchiul său care a devenit rege şi care s-a căsătorit cu fosta sa cumnată, încît Hamlet a devenit fiul adoptiv al unchiului, prinţul se radicalizează de-abia cînd bagă se seamă că tatăl său adoptiv vrea să-l lichideze. Pînă în ultima clipă însă, Hamlet îi acordă prezumţia de nevinovîţie noului rege. De-abia cînd vede că e pus să dueleze cu un adversar cu sabia ascuţită şi că vinul destinat lui o ucide pe mama sa îl omoară pe regele care şi-a ucis fratele şi care a încercat să-l ucidă şi pe el.