Vi-l amintiți pea Cătălin Harnagea, nu? E acel tip despre care te întrebi de ce naiba ți-l amintești, pentru că nu se remarcă prin absolut nimic. Absolut nimic e, de altfel, și singurul absolut la care a putut aspira.
Șef al SIE în perioada 1997-2001, a fost un exemplu pentru mulți. Un exemplu cum un simplu băiat care a terminat Construcții Hidrotehnice, un ziarist amator, dar mediocru din anii tulburi de după ’89 a putut să se cocoațe pe simpatia lui Coposu și-a Convenției, iar de-acolo, țuști! – în funcția de director al spionilor externi.
După ce-a fost lăsat la vatră, ca orice jurnalist amator și fost director al SIE și mai amator, Harnagea și-a făcut niște firme. Cu una dintre aceste firme, în care era partener cu Dorin Marian, altă eminență cenușie a dezastrului cederist, a fost de curînd obiectul cercetărilor procurorilor DNA, care l-au sorcovit și pe el în marele dosar EADS. Eh, ce vorbești, omul e nevinovat, pur și simplu le-a explicat cum stau lucrurile în România unor firme nemțești, nimic mai mult! Mai exact, e încadrat în Codul Penal al nevinovaților la capitolul “consultanță”.
Dar să nu credeți că în tot acest timp, sfîșiat între datoria față de țară și cea față de propriile afaceri, Cătălin Harnagea nu a avut grijă și de familie. A avut. În acest sens a deschis chiar o fundație – Fundația pentru Progres. Ce și-a propus fundația? Nimic mai mult decît “a determina creșterea gradului de conștientizare și respectarea drepturilor omului de a apăra prin toate mijloacele legale persoanele lezate în drepturile lor civile, economice, politice, sociale și culturale precum și promovarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și nu în ultimul rînd de a promova în spirit solidar sistemul românesc de integritate pentru diminuarea corupției”.
Din 2009 pînă în 2014, fundația a clocit progresul României într-o casă a RA-APPS de pe strada Mihai Eminescu, la nr. 82-88. Prin 2012, fundația este dată în judecată de RA-APPS pentru neplata chiriei. Mda, fundația suferea de incontinență cînd venea vorba să-și respecte contractul cu RA-APPS. Așa se face că, în 2012, avea de plată vreo 24.000 de lei către RA-APPS. S-a făcut o reeșalonare a plății, dar n-a mers, în sensul că fundația nu voia să plătească și pace. Ea voia să lupte împotriva corupției, să lupte pentru libertate, nu să plătească datorii.
Pe scurt: în 2014, cînd se termină procesul între RA-APPS și fundația lu’ pește, datoria este de 86.000 de lei. Sau, mai pe românește, de aproape 20.000 de euro.
Hei, dar pînă aici ar fi doar o poveste cu băieți care profită de influența pe care o au și de lipsa de ouă a statului. Însă vine vremea executării silite a fundației. Înainte de Crăciunul care a trecut, o mînă de organe hotărîte să scoată fundația în stradă descinde la adresa de pe strada Eminescu. Nu le-a venit să creadă cînd au văzut cum arată o fundație tînără, înființată în 1999. Bătrînă, cu părul alb și speriată. După puțin timp, executorii s-au dumirit: aceea nu era fundația, ci mama lui Cătălin Harnagea. Situația e nu numai tensionată, dar și jenantă. Domnul fost șef al SIE nu răspunde la telefon, executorii nu știu ce să facă cu amărîta femeie lăsată pe drumuri. După vreo jumătate de oră, timp în care avocata fundației pufnea arogantă că “domnul Harnagea este plecat din țară”, fiul își face apariția. Of, ce frumos, de sărbători, iată, familia e întregită, toată lumea e fericită!
Și cu atît mai fericită cu cît RA-APPS le-a lăsat sub brad un cadou: a renunțat la datoria pe care fundația o avea de plătit. Hai, gata, că-mi dau lacrimile!