De cum s-a văzut ministru la Cultură, pe Puiu Haşotti l-a luat o nelinişte creatoare şi un dor neabătut de acţiune. Trebuia să se manifeste urgent. Nu era nici o panglică de tăiat, să zică şi el „Nu“ ca Mircea Diaconu. Aude însă Haşotti că a fost dezgropat Vlaicu Vodă şi că arheologii vor să-l verifice la ADN, dacă e cuman, slav sau valah, ca să nu mai aibă istoricii motiv de ceartă. Şi mai aude Puiu că oamenii de ştiinţă au de gînd să le investigheze ereditatea tuturor Basarabilor de os domnesc.
Haşotti acţionează neîntîrziat: creează un ordin. Nu-i lasă pe arheologi să vadă cum e cu ADN-ul lui Vlaicu. Şi-au făcut plăcerea, l-au dezgropat, cu autorizaţie. Dar pentru ADN n-au autorizaţie, şi el nu le-o dă, din respect pentru domnitorii Ţării Româneşti, chiar dacă o fi în interesul ştiinţei ce vor ei să facă. Haşotti, istoric cu doctorat, ştie că nu se ştie ce hram poartă Vlaicu Vodă şi că istoricii, printre care şi liberalul Neagu Djuvara, se tot încontrează pe tema asta. Pentru el însă nu primează adevărul, ci respectul. Nu contează dacă Basarabii erau de origine cumană, contează că „au marcat istoria naţională“ şi că „s-au simţit români“. Aşadar, din cauza pioşeniei stupide a istoricului Haşotti, confraţii lui vor continua să se bată în ipoteze. Noul ministru, după ce a dat o declaraţie ridicolă, că nu şi-a plagiat doctoratul, se face şi mai temeinic de rîs, cu această interdicţie de care s-ar jena şi paznicii de cimitire.