Pentru șefia SIE, președintele Iohannis îl avea pregătit pe George Scutaru. De fapt, i-l pregătiseră alții, din timp, dar nu prinseseră președintele potrivit pînă atunci. Dar George Scutaru nu le-a plăcut generalilor din SIE, așa că lucrurile s-au rezolvat finuț, prin dosarul penal care l-a cruțat pe Scutaru de povara funcției la care visa. Ungureanu a venit ca o propunere firească, atunci, mai ales că-l știau băieții și lucraseră bine cu el. Prea bine, chiar, avea să constate președintele în momentul în care Ungureanu a început să ceară neamestecul politicului în serviciu. Pînă la urmă a plecat și Ungureanu, nu neapărat de voie, iar generalul Predoiu l-a convins pe Iohannis că militarii nu discută ordinele, așa cum o fac civilii. Poate de aia nici azi, după aproape doi ani, SIE n-are un director civil, așa cum cere legea.
Dar, în acești doi ani și mai ales în ultimele luni, președintele și-a dat seama că s-a grăbit nepermis atunci cînd l-a numit pe civilul Hellvig la conducerea SRI. Pentru că omul nu doar că nu execută ordine, dar își permite să aibă și o viziune proprie asupra rolului unui serviciu secret. Cînd a văzut că sfaturile lui pentru reformarea Justiției nu prind la președinte, Eduard Hellvig a înghițit în sec și a tăcut. Dar nu s-a descurajat și, ca un veritabil liberal, a început s-o facă prin el însuși. Și-a retras acoperiții din Justiție, s-a apucat să desecretizeze protocoale și a înfundat cu ciungă receptorul telefonului roșu care făcea legătura cu DNA, ca să poată spune sincer că n-a înțeles ce i se cere de la celălalt capăt al firului.
Zilele trecute, cînd președintele l-a întrebat ce Dumnezeu să facă el cu decizia aia a CCR, Hellvig a părut că nu înțelege întrebarea. Cînd a aflat că e vorba despre o decizie care ar cam impune revocarea doamnei Kövesi, șeful SRI s-ar fi arătat și mai mirat, spunînd că el habar n-avea că doamna Kövesi mai e la DNA. Da’ cică nici nu prea mai urmărește cu atenție subiectul, de cînd a înțeles că sfaturile lui în domeniu sînt proaste, așa că nu s-ar prea putea pronunța asupra revocării unei persoane despre care n-a mai auzit nimic de bine de vreun an și jumătate.