Hîrtiuța lordului premier

Cînd lordul Chamberlain s-a dat jos din avionul care l-a adus din Germania, unde convorbise cu Hitler împreună cu ceilalți doi mari ai Europei, flutura triumfător cu mîna în care ținea „hîrtiuța păcii“ semnată de austriacul cu mustăcioară. Asta era garanția, zicea lordul premier, că „domnul Hitler“ se hotărîse să se astîmpere cu anexările teritoriale. Era hîrtiuța prin care Cehia pierdea o treime din teritoriu. Anul era 1938.

Singurul care i-a rîs atunci în nas lui Chamberlain a fost Winston Churchill. Însă, doar cu cîțiva ani înainte, același Churchill își mărturisea admirația pentru noul cancelar al Germaniei, energicul domn Hitler. (Admirația față de Mussolini și-o dezvăluise dinainte!) În 1928, deci cu zece ani înainte de momentul hîrtiuței istorice a lui Chamberlain și în plină euforie pacifistă, alt britanic era convins că după Marele Război avea să vină încă unul, mai distrugător. Acesta era Aldous Huxley, romancierul care a pus în gura protagonistului din Punct, contrapunct predicția sa despre războiul ce avea să vină. Dar cum Huxley nu se îndeletnicea și cu politica, Marea Britanie s-a mulțumit să asiste calmă la reînarmarea rapidă a Germaniei comandate de mister Hitler.

Asta în vreme ce Franța își irosea resursele militare în „inexpugnabila“ linie Maginot, iar cărțulia în care un tînăr ofițer inferior pe nume De Gaulle explica de ce tancurile ar fi trebuit folosite în unități separate de atac, nu ca însoțitoare ale infanteriei, era ignorată de bătrînii generali francezi, dar citită și recitită de neamțul Heinz Guderian, strategul Blitzkrieg-ului cu care avea să se laude dl Hitler după cucerirea rapidă a Franței, ocolind fără probleme cu tancurile Linia Maginot.

În zilele noastre, cînd domnul Putin a anexat Crimeea, încălcînd cu dezinvoltură tratatele internaționale, Europa l-a sancționat cu o timiditate de-a dreptul încurajatoare. De-abia cînd mister Putin a invadat Ucraina zicînd că vrea s-o denazifice, Europa și-a ieșit din amorțeală, iar Statele Unite s-au gîndit să-l ajute pe „actorașul de comedie“ pe care ucrainenii și l-au ales președinte. Deși herr Putin dovedise că i se rupe de tratatele pe care Rusia își pusese semnătura și că era un mincinos ordinar cînd zisese că n-are de gînd să atace Ucraina, fosta cancelăreasă a Germaniei, frau Merkel, a continuat să-l scarpine în cap, fiindcă nu voia să recunoască falimentul politicii sale față de Freund Putin. Cît despre monsieur Macron, el a încărcat nota telefonică a Franței în lungi covorbiri cu domnul Putin, de-a lungul și de-a latul cărora complexatul Emmanuel s-a milogit degeaba de țarul ales al Rusiei să-și retragă trupele din Ucraina.

Chiar și după ce au fost votate noile sancțiuni împotriva lui Putin și a ciracilor lui, în UE și în State a rămas destul loc pentru coțcării prin care firme occidentale au continuat să facă afaceri cu rușii, adică le-au alimentat și le alimentează pe șest pușculița crimelor de război, în timp ce din gură îl condamnă energic pe Putin. Ca mai-marii Europei pe domnul Hitler în preajma celui de-al doilea război mondial.