Tocmai cînd se pusese cu burta pe cartea de engleză, Crin și-a luat liberalii și a plecat de la guvernare. Ca să-l urmeze partidul mai cu avînt, Antonescu le-a promis peneliștilor că se vor întoarce. Și nu așa, cîndva, ca-n Terminator, ci fix în acest an.
Dacă liberalii vor reveni și fiecare va primi înapoi postul de care s-a despărțit, ministrul demisionat al Culturii, Gigel Viorel Știrbu, are timp ca pînă atunci să învețe cîteva strofe din„Luceafărul” și să ia un doctorat în spălarea Porții Sărutului, ca să nu mai ridice din umeri cînd culturnicii din Gorj vor mai pune hidrantul pe ea. Altfel, cît a stat la Cultură, Gigel n-a fost luat la țintă cu roșii cultivate în solarele de la Roșia Montană și nici nu s-a trezit cu mașina ministerului înghiontită, ca predecesorul său, Daniel al politologiei. Ba chiar a avut cîteva reacții de un surprinzător bun-simț, printre care și aceea de a spune nu comasării Muzeului Țăranului Român cu Muzeul Satului. Tot Știrbu s-a împotrivit propunerii de pensionare a artiștilor din funcțiile de director, pe motive de vîrstă. Așa că n-a fost cel mai rău ministru pe care l-a avut Cultura. Apropo, poetul Kelemen Hunor, care-și face încălzirea pentru fotoliul acestui minister, o fi știind pe de rost ceva din„Luceafărul”? Nu c-ar fi obligatoriu, dar așa, pentru impresia artistică. Oricum, pînă la numire, ar avea timp pentru vreo trei strofe, în ediție bilingvă. Căci, altminteri, nici Hunor n-a prestat rău cît a păstorit Cultura. Cît despre acuzațiile că ar fi umplut cu mălai foșnitor niscaiva bidoane ungurești prin secuime, la cîți bani sînt la Cultură, lui Kelemen nu i-ar fi ajuns fondurile nici pentru două-trei țoiuri de-ale noastre, strămoșești.
