A fost mare bucurie sîmbătă în stufărie: a venit domnul cel mare să aducă alinare și subvenții pe pășuni, și asfalt și-alte minuni.
Era totul aranjat, parafat și aprobat încă de acum doi ani: să dea APIA niște bani. Nu mult, cinci milioane-anual, să se-mpartă-n mod egal, nu neapărat legal, transpartinic. Genial!
Doar că s-a trezit Codruța (o să-i rupem noi hăinuța) să deschidă un dosar absolut nenecesar. Cică stuful nu-i pășune, iar bugetul nu-i genune ca să intre pîn’ la cot mîna lui Paul din Olt.
Nu, serios, care e baiul? S-a împuținat mălaiul? Nu mai sînt bani la Bruxelles să furăm din ei nițel? N-are UE euroi să-mpartă corect la doi, să profite ambele, pesede și penele?
Deci n-a fost cu bucurie, sîmbătă, în stufărie.
Paul Stănescu, tatăl lui Ștefan Alexandru Stănescu, fost mare concesionar al suprafețelor stuficole din Delta Dunării, a trecut, sîmbătă, pe la marginea Deltei Dunării. Între două vizite de lucru și o conferință de partid, o fi avut timp și să se uite cu jind peste Dunăre, înspre terenurile de pe care firmele fiului lui încercau să obțină cinci-șase milioane de euro pe an fără să miște un pai. Deocamdată n-o pot face, pentru că APIA a blocat plata subvențiilor, Parchetul European al Codruței Kövesi a început să sape în dedesubturile poveștii, iar Camera Deputaților trebuie să decidă dacă readuce Delta la normalitate sau o lasă pășune, așa cum a transformat-o familia Stănescu cu ajutorul ministrului Agriculturii și cu sprijinul prietenilor din PNL.
Cum n-am fost acolo, nu avem cum să știm dacă bietul secretar general al PSD a stat mereu sub privirea scrutătoare a lui Ciolacu sau a apucat și el să-și tragă sufletul și să petreacă timp de calitate cu prieteni dragi din zonă. Poate ar fi vrut și el să se spovedească preotului Iscru, să-i explice de ce s-au blocat lucrurile și cine i-a dat în gît la Recorder și la PRO TV. Poate ar fi vrut să se țină pe după umeri cu vechiul camarad deputat. Ce dacă-i din alt partid și, teoretic, sînt inamici? Asta e o prostie. Pentru Paul Stănescu, PSD și PNL sînt aceeași afacere. Una de familie, din care nu contează cine câștigă, important e să se împartă banii în mod corect.
Ca să încaseze subvenția pentru stuful transformat peste noapte în furaj, s-au schimbat guvernatori ai ARBDD, au fost rotiți miniștri ai Agriculturii, s-au blocat legi în Parlament, s-a cerut capul unor șefi ai APIA. Și tot nimic. Dacă nici asta nu-i birocrație dusă la extrem, atunci nimeni nu știe ce mai e. Și, colac peste pupăză, nici nu vrea Ciolacu să o desemneze pe Firea la Capitală…