"Ce porcărie", oftează îngîndurat Andrei Marga, în noul său birou, proaspăt redecorat. "De ce, dle președinte – întreabă Horia Gârbea, sorbind o limonadă –, nu e confortabil fotoliul?" "Tinere vice, omule, sîntem în plin detritus… (tăcerea reverențioasă a secundului îl aduce la realitate), adică în căcat! Păi, știi cum stăm? Prost! Mai ții minte ce-am făcut noi astă-vară?" "Ne-am ales!" "Da, domnule, dar i-am tăiat fondurile lui Pata!" "Le-am înjumătățit. Bine i-am făcut." Marga îl privește îngăduitor. "Pe el l-am tăiat, da' pe noi ne-am băgat într-o fundătură pragmatică. N-avem bani, pricepi?" Horia se miră cu voce tare. "Și ce ne privește pe noi? N-avem bani de salarii? Avem! N-am făcut noi – adică dvs., dle profesor – filiale pe tot cuprinsul țării, pentru noi și ai noștri? Pe harta patriei au apărut, dați-mi voie, filialele Moldova, Tulcea, Banat-Crișana, Oltenia-Gorj, Maramureș, Transilvania (cu sediul chiar la Cluj-Napoca), Oltenia-Dolj… Greșesc cumva? Dacă greșesc, umiliți-mă!"
Tot mai neguros, Andrei Marga explică: "Vulgar vorbind, sîntem faliți! Putem bea o cafeluță și să semnăm condica tot anul. Și-atît. Ce-o să le spun subalternilor?" "Da' au mai rămas niște firfirici!" – încearcă Gârbea să-l aline. "Știi ce? Am o idee! Zi repede, ce promovăm noi, puștiule? "Păi, valorile sigure." "Și unde să găsim o valoare mai sigură decît cea din curtea proprie? Am să public o carte de învățătură democratică pentru subalterni! Să se lămurească ce-am fi făcut, dacă am fi putut. De fapt, am și scris-o, uite-o, e gata publicată. E prima apariție a ICR: Cultură, democrație, modernizare. Ce zici?" "Genial!”
Publicat în Cațavencii, nr. 5(83), 2013
