Jurnalul lui Igor Dodon (candidat socialist la președinția Moldovei)
29 octombrie 2016
Dragî jurnalule, ideea unirii cu România mă sperie tare mult. Di ce să ne unim? Românii nu țin la băutură. Di ce să ne slăbim neamul? Di ce să se umple Chișinăul de studente române bete și ușuratice? Di ce să dăm drept de vot și la morți? Uiti gîndurile aistea nu mă lasă noaptea să mă odihnesc.
30 octombrie 2016
Contracandidata mea este o femeie. Nu mă deranjează că e femeie, și nevastă-mea e femeie, ce mă deranjează e că am un contracandidat. Ci țară e aiasta unde oamenii au de ales? Vladimir Putin n-a avut niciodată contracandidați și uite ce țară democrată e Rusia.
31 octombrie 2016
Maia Sandu, adversara mea, e susținută de Traian Băsescu. Nu-mi fac probleme, înțeleg că toate femeile susținute de Băsescu ajung mai devreme sau mai tîrziu la pușcărie.
1 noiembrie 2016
Întotdeauna cînd sînt într-o situație dificilă îmi place să mă gîndesc ce-ar face Vladimir Putin dacă ar fi în locul meu. Mă liniștește și îmi dă putere. Așa am ajuns să călăresc la bustul gol și așa a dispărut ziaristul ăla incomod. Ce mă neliniștește e că domnul Putin n-a avut niciodată nevoie de două tururi ca să facă ceva.
Jurnalul lui Carla’s Dreams (cântăreț vopsit pe față)
29 octombrie
Dragă jurnal jurnalovici, să-ți spun ce întâmplare mi s-a petrecut. Mă înapoiam di la o cântari din Rusia și treceam hotarul de pe Nistru, când grănișerii șeia transnistreni m-or întrebat: ”Da’ dumniata cu șini votezi? Cu Maia Sandu sau cu Igor Dodon?”. În momentul șela mi-a înghețat sânjele-n vine ca vodca la -50 de grade Celsius. Parcă niște ace îmi făceau tattoo sub piele, da’ un tattoo hâd, din așelea cari te fași sî arăți urât și pi interior, nu doar pi exterior. Am zis: ”Cu șini să votez, păcatele mele? D-apăi nu-i clar? Șe, eu dijiaba cânt de-atâta amar di vremi? Votez cu persoana pentru cari am scris piesa aia cu hop, hop, eroina mea!”. Atunși-șa grănișerii au dus mâna la pistol și și-au mai aprins o țigarî, pentru că nu era pistol adevărat, ci doar o brichetă în formă de pistol. ”Adică cu Igor Dodon”, i-am lămurit, și m-au lăsat să trec.
30 octombrie
Era cât pe ce să nu pot vota. M-am dus la secția de votare cu buletinul la mine, doar că femeia cu ștampila a zis că ăla n-are cum să fie actul meu. Se pari că nu mai semănam cu poza din buletin, făcută pi vremea când eram flăcău și mă vopseam pi față cu alte culori decât acum.