Se pune întrebarea: de ce Nicușor s-a aruncat în strania poveste cu SRI? Adică de ce s-a apucat să ne spună, din senin, că evaziunea fiscală trebuie dată pe mîna Serviciilor, că trebuie rebăgată în strategia națională de apărare și că la prima ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării această strategie trebuie modificată?
De ce să te apuci de așa un scandal public, de ce să deschizi o rană recentă a societății și să readuci în memorie traumele ultimei implicări ilegale a Serviciilor în Justiție și în alte activități care nu le privesc? De ce să-ți aprinzi paie în cap cînd SRI e o instituție scandalos de nereformată, scăpată complet de sub controlul Parlamentului, lipsită de un șef civil de mai bine de doi ani, o unitate militară care nu-și depune rapoartele de activitate și n-a dat socoteală niciodată, cu atît mai puțin la alegerile din noiembrie 2024?
De ce să faci exact ce a făcut Băsescu, turnătorul la Securitate însetat de putere și de Chivas Regal?
Un răspuns scurt ar fi: pentru că Băsescu te consiliază. Atît pe durata campaniei, cît și după victorie, damful lui Petrov s-a simțit și se simte în spatele lui Nicușor, purtat la vedere de PMP, jalnica ceată de măscărici loiali bețivului. Dar nu e un răspuns suficient.
Lucrurile arată, mai degrabă, ca și cum Nicușor a dat un semnal. Ca și cum a transmis către SRI un mesaj asigurator: vă includ în planurile mele. Vă dau puterea pe care o vreți, fiți alături de mine!
De ce ar fi făcut una ca asta? Păi, fiindcă președintele Nicușor nu are o bază a puterii sale politice. Spre deosebire de ceilalți președinți (Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis), care aveau sprijin de la propriul partid, Nicușor nu are decît niște discuții purtate cu oameni și partide străine de el. Ca independent, el a stat mereu pe înțelegeri orale, pe combinații din gură. Iar acum nu are nici o filiație scrisă, nici o organizație loială cu acte, nici o coaliție, alianță sau convenție semnată. Nicușor, marele învingător din 18 mai, nu are nimic la mînă, deci nu se poate bizui decît pe vorbe. Așa că iată-l cerînd sprijinul SRI, incluzîndu-l în planurile de guvernare și oferindu-i o halcă groasă din controlul societății, mai groasă decît Justiția.
Căci evaziunea fiscală ia în calcul numere mult mai mari decît corupția, care se referă doar la cîteva mii de posibili făptași. Evaziunea fiscală ia la ochi pe toată lumea: persoanele fizice, firmele private și de stat, autoritățile și instituțiile publice. Evaziunea fiscală de care e invitat SRI să se ocupe are peste 18 milioane de suspecți persoane fizice, peste 1,1 milioane de suspecți persoane juridice private (SRL), peste 8.000 de suspecți companii private mari (SA), peste 1.000 de suspecți companii de stat și peste 130.000 de suspecți instituții publice, incluzînd aici administrația centrală. Deci toată suflarea economică, politică și socială. Toți prezumtivii evazioniști de care trebuie să se ocupe ANAF și Curtea de Conturi ar deveni țintele Serviciului.
Dacă Nicușor se ține de cuvînt, SRI urmează să primească un teren de vînătoare uriaș, cu permis de tragere la toate speciile și cu posibilități nemărginite de șantaj. Un favor mult mai mare decît în epoca Coldea-Kövesi, cînd binomul se răfuia doar cu adversarii politici și cu o parte a presei.
Aliat cu un astfel de SRI, Nicușor ar avea, așadar, o fundație a viitoarei sale puteri politice. Cu evaziunea fiscală în buzunar, SRI îi poate aduce președintelui la picioare atît celelalte instituții ale statului, cît și partidele, așa cum a făcut în trecut, cînd avea în buzunar Justiția. Cît despre acel „să ne asigurăm că activitatea SRI se oprește la informații“, e o glumă cunoscută, la care ofițerii rîd cu lacrimi.