Conform propriului site,
Ministerul Afacerilor Externe are, printre altele, “funcția de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului sau al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul său de activitate”. Cum ar veni, MAE este interfața principală cu străinătatea a statului și Guvernului României. Imaginea României dincolo de granițele acesteia, mai ales la nivel instituțional și guvernamental, trece mai întâi prin ochii celor care se lovesc de angajații MAE, numiți, nu se știe de ce, și diplomați.
Reprezentanții Ministerului de Externe pot fi găsiți la adrese fixe, situate, de obicei, în cartierele bune ale orașelor, iară nu în mahalalele inepte și violente. Ambasadele, consulatele și misiunile permanente nu sunt amenajate în apartamente insalubre, închiriate pe doi euro de la constructori de tabere de nomazi sau primite gratuit, cu titlu de locuință socială, de la vreo primărie mai miloasă. Steagul și stema României se regăsesc la fiecare misiune diplomatică din străinătate, pe fiecare mașină de ambasador, pe comunicatele oficiale și pe invitațiile la sindrofii. Diplomații au obligația de serviciu să fie bine îmbrăcați, cunoscători ai etichetei și extrem, dar extrem de politicoși. Uneori nici nu trebuie să fie foarte inteligenți, dacă sunt capabili să păstreze aparențele.
Aliații noștri care au pășit deja în secolul XXI
nu limitează reprezentarea doar la lavabila dată pe gardurile ambasadei, doar la polish-ul aplicat mașinilor scumpe sau doar la costumele impecabile ale diplomaților lor. Unii trimiși ai altor state la București se și chinuie să învețe limba română, deseori aproape de perfecțiune, dar nu despre asta este vorba aici, ci despre modul în care arată reprezentarea României în mediul online.
Asemeni corporațiilor care țin la brand-ul lor, țările se preocupă de modul în care arată comunicarea lor electronică. Fiecare țară care știe că Internetul nu mai este, de multă vreme, doar o fantezie a unor tocilari obsedați, are grijă să lase în exterior o imagine coerentă, pe măsura politicilor sale. De exemplu, adresele ambasadelor SUA din lume au formatul “romania.usembassy.gov”, “france.usembassy.gov”, “germany.usembassy.gov”. E-mail-urile au formate de genul “visasbucharest@state.gov”, “usabordeaux@state.gov” etc. Adresele ambasadelor germane au formatul “bukarest.diplo.de”, “allemagne.diplo.de”, “london.diplo.de”, iar e-mail-urile au formate la fel de elegante, cum ar fi “info@london.diplo.de” și așa mai departe. Britanicii au un format mai complicat, dar unic, adresele lor de e-mail terminându-se, toate, cu “@fco.gov.uk”.
Chiar dacă site-urile ambasadelor
și consulatelor românești mai au vreo noimă, toate având același format (oras.mae.ro), haosul începe atunci când dai de adresele de e-mail ale celor care reprezintă România peste hotare:
Consulatele nimănui în Franța
Chiar dacă e-mail-ul oficial al Ambasadei României la Paris nu respectă formatul “nume@paris.mae.ro”, acesta este, totuși, unul decent, având măcar un nume de domeniu propriu, legătura putând fi luată cu “secretariat@amb-roumanie.fr”. În schimb, atunci când vine vorba de consulatele generale sau de consulatele generale onorifice, începe delirul: Lyon – consulat.lyonro@orange.fr, Strasbourg – strasbconsgen@fr.oleane.com, Marsilia –crmars@fr.oleane.com, Nisa (consulat onorific) – de.fay@sawas-nice.com, Bordeaux (consulat onorific) – beylot.michel2@wanadoo.fr, Brest (consulat onorific) – sorin.moga@laposte.net. Mai mult, în Franța chiar și Institutul Cultural Român de la Paris are o adresă de tot râsul: centre_paris@yahoo.fr. Practic, dacă vrei să iei legătura cu un consul român în Franța, nu poți, intrând în legătură cu reprezentanții lui fr.oleane.com, orange.fr, ba chiar cu centrul din Paris al yahoo.fr, în locul cuiva de la ICR.
Consulatul curvelor de la Milano
Adresele de e-mail ale ambasadei și consulatelor din Italia urmează același drum întortocheat și greu de înțeles. Și reprezentanții noștri din peninsulă evită să folosească adrese de tipul “italia.mae.ro”, și aleg să zburde online după cum îi taie capul. Adresa de la ambasadă este de tipul “nume@roembit.org”, iar consulatele n-au nici o limită: Bologna – “conulatbologna@gmail.com”, Torino – “torino@consulatulromaniei.it”, Trieste – “consulat.treiste@gmail.com”. Iar punctul culminant al nesimțirii îl atinge consulatul de le Milano, cu adresa de e-mail “consulatmilano@gmx.net” și cu o adresă de site alternativă – www.consolatoromeno.it – care duce spre un site populat cu reclame adresate celor care vor să lucreze în cluburi de noapte, doritorilor de materiale de construcții sau celor interesați de tranzacțiii cu aur și argint.
Exemplele ar putea continua,
neexistând, practic, nici măcar o singură țară în care adresele de e-mail să reprezinte cu adevărat România. Avem consuli ai nici unei țări cu adrese de Gmail, de Yahoo! sau de Hotmail care pretind că reprezintă România. Sincer, dacă v-ar contacta unul dintre ăștia, n-ați crede mai degrabă că sunteți victimele unei înșelătorii de tipul scrisorii nigeriene?
Publicat în Cațavencii, nr. 14(92), 2013