Dragă jurnalule, vizita mea la București a fost una extrem de interesantă. Nu m-a așteptat nimeni la aeroport, dar am apreciat asta pentru că spiritul japonez ne îndeamnă spre cumpătare și frugalitate. M-am oferit s-o iau pe jos spre sediul Guvernului, dar cineva mi-a zis că există cîini în libertate care au prins gust de japonez și de-atunci nu mai consumă nimic altceva. Ce ironie a sorții!… Am avut totuși puțin noroc și am dat peste un taximetrist înțelegător. L-am rugat să mă ducă la prim-ministru. M-a întrebat: Care din ei? I-am zis că la ăla mare. M-a întrebat la care din ăia mari, după care mi-a zis că și el a fost prim-ministru vreo douăzeci de minute, deci dacă vreau putem să vorbim despre problemele țării. Fantastic ce democrație avansată există în România! Puterea nu e centralizată la un singur prim-ministru, e împărțită egal la mai mulți foști, prezenți și viitori prim-miniștri, care au și ei prim-miniștrii lor.
Am ajuns la Guvern și m-a întîmpinat un jandarm care m-a întrebat dacă vreau bătaie. I-am spus că nu vreau bătaie. M-a întrebat: dacă nu vreau bătaie, de ce fac ochii așa la el? L-am asigurat că așa sînt ochii mei și că am venit să-l văd pe prim-ministru. M-a întrebat care dintre ei. I-am zis că oricare. Mi-a zis că și el a fost prim-ministru puțin la viața lui, așa că pot să vorbesc cu el dacă am chef.
După o serie de întîlniri cu mai mulți domni și doamne care s-au recomandat a fi prim-ministrul României, m-am întîlnit cu domnul președinte Klaus Iohannis. E un domn foarte politicos, iar tăcerea lui pătrunzătoare spune foarte multe lucruri. L-am întrebat, mai în glumă, mai în serios, dacă nu cumva e și el prim-ministru. Mi-a zis că nu e, dar dacă vreau se aranjează.
Am fost la masă la cantina de la Casa Poporului, e un local foarte stilat, iar Casa Poporului e a doua clădire ca dimensiune din lume după Pentagon. Nu sînt sigur, dar cred că a fost construită de un fost premier al României și continuată de alți prim-miniștri. În prezent, există un prim-ministru care servește la bar, un prim-ministru care mătură pe jos și foarte mulți prim-miniștri care servesc pe la mese.
Mi-am luat la revedere de la toți prim-miniștrii României fără să știu dacă chiar am vorbit cu prim-ministrul României. S-au oferit chiar să-mi dea niște prim-miniștri la pachet, ca să am pe avion. I-am refuzat politicos pentru că, dacă îi duc acasă, nu știm ce să facem cu ei. Oricum, important e că am vizitat și România și nu mai trebuie să mă întorc niciodată aici. Dar dacă ar trebui să mă întorc, sigur aș găsi un prim-ministru pe care-l cunosc.