Adevăr grăiesc eu vouă, frații mei, fugiți unde vedeți cu ochii, că vine sfîrșitul lumii. Nu glumesc, deși aș cam vrea. E drept, nu sînt nici primul care îl anunță, însă sper, cu mîndrie patriotică, să fiu ultimul. Să nu mai anunțe nimeni sfîrșitul sfîrșitului. Înaintea mea au fost prea mulți îndrăzneți nechibzuiți ori numai duși cu pluta, care au anunțat viitorul. Foc și pucioasă, potop, molimă, cavalerii Apocalipsei, venirea Mîntuitorului, invazia extratereștrilor, cataclism, meteorit, ruperea Pămîntului, ruperea atmosferei, confiscarea aerului, exterminarea prin vaccin, învierea morților, foamete, pedeapsă, AI. În ultimul secol s-a trîmbițat de vreo mie de ori că, gata, s-a sfîrșit.
Ghinion, uite că nu s-a sfîrșit. Încă. Dar n-au intrat zilele-n sac. Așa că oricine se poate uita chiorîș la mine și să-mi zică-n față: „Ai înnebunit și tu“. În fața unei asemenea acuze, eu, om serios, numai apoi mă reculeg și răspund: „Futurologia iaște o știință ghespre cum lucră viitorul și lejile mai apoi la cari se supune aceea lucrare, ghin toake punturile ghe veghere“. Important e să te uiți acolo unde trebuie. Și nu mă uit nici la Trump, nici la Putin, nici la Kim. Am mai văzut, am mai citit și noi. Au trecut războaie, boli și foamete peste noi și n-am dispărut. Spița noastră e a dracului de rezistentă, deși e făcută din miliarde de trestii gînditoare sau negînditoare.
De data asta, sfîrșitul pare a veni de la noi înșine, fără să otrăvim natura, fără să epuizăm resursele, fără să dăm găuri în atmosferă. Va fi mult mai simplu: vom reveni la civilizația tribală. Adică, odată cu tehnologia, ne vom retrage în bule sau în bancuri cu bule. Vom închide receptorii, vom ciopîrți limbajul, vom arunca peste bord empatia, odată cu umanitatea. Într-un fel, ceea ce se prevede e un soi mai al dracului de Turn Babel, unde, deși putem vorbi (tot cu ajutorul AI) toate limbile pămîntului, nu ne vom mai putea înțelege neam. Fiecare bulă va avea propriile reguli. La rîndul lor, bulele mai mari (politice?) se vor diviza, dar nu pentru a crește, ci pentru deveni mai mici, mai surde și mai oarbe. Virtualitatea va cuprinde fiecare colțișor al lumii. Vom avea miliarde de lideri, iar liderii vom fi noi înșine.
Parcă-l văd pe Moromete, care mă întreabă, cu o țigară lipită-n colțul buzelor: „Pe ce te bazezi?“.
Păi, pe ceea ce văd în jur. Semnul sigur al dezastrului e dispariția, rarefierea clasei mijlocii, a omului mediu, care a reprezentat întotdeauna centrul oricărei societăți stabile. Presiunea extremelor crește, pe cînd codrul negru tace. Există astăzi mai multe extreme gălăgioase ca niciodată. Ceea ce eram obișnuiți pînă acum să denumim extremism s-a transformat – cînd? – în mici armate de ocupație și atac, fiecare cu bazoocile și măciucile sale. Extremele nu se înțeleg, se înjură, se excomunică, se fac zdrențe și oligofreni, dar în rest nu se ceartă. Scopul lor declarat e dispariția stabilității, iar stabilitatea e la centru. Așadar, acolo e bătaia peștelui. Urmarea? Extremele și extremiștii nu se luptă între ei, deocamdată, însă au un parapon teribil pe oamenii obișnuiți. Dacă nu pot fi cooptați, convinși, măcar să fie reduși la tăcere.
Va fi un glob acoperit de bordeie, fiecare cu obiceiele lui. De aici pînă la tăcerea finală nu va mai fi decît un pas. Centrul e cel mai atacat, așa cum, în urmă cu 100 de ani, fascismul și comunismul aveau un singur dujman declarat: societatea liberală. Abia după ce au pus-o cu botul pe labe s-au încăierat. Numai că acum nu mai avem cele două buloaie războinice de anțărț, ci cîteva mari și puzderie de-alea mici. E suficient să deschizi gura și să faci apel la istorie, morală, bun-simț ori logică – și vine puhoiul. Unii cu furci, alții cu topoare – au mirosit pericolul. Continuarea acestui proces va duce la fărîmițarea definitivă a societății. Din păcate pentru miliardari, politicieni și armate, nici o victorie nu va mai putea fi definitivă. Odată dobîndită orice victorie, vor urma luptele intestine, fie ele în cel subțire sau în cel gros. Va trebui să cheme în ajutor Inteligența Artificială, să execute o purgație. Cine o va face? Habar n-am. Nu mai contează.
– Și vom muri toți? – vine întrebarea ironică a lui Bulă, șeful tuturor bulelor universale, ultimul din clasă.
Poate da, poate nu. Însă civilizația, așa cum o cunoaștem, va face cîrc. O să vie alta, pe rîu în jos. Însă cum va fi și ce va face – nu știu. Logica spune că, oameni fiind, urmașii noștri vor face aceleași greșeli ale umanității. Sau nu. Dar ce putem e să înșfăcăm șfara cu motocei a social media și să crăpăm jucîndu-ne cu dînșii.