Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În atenţia revistei Caţavencii

Zoom În atenţia revistei Caţavencii

Sînt un critic literar în etate de 38 de ani, al cărui nume, lipsit de notorietate, este adeseori scris greşit. Unii mă tastează Daniel-Cristea Enache, alţii, Daniel Enache-Cristea; domnul Horasangian îmi spune domnu’ Enache, iar studenţii timoraţi îmi răsfaţă urechile cu apelativul „domnule Cristea”.

Adevărul e că mă cheamă Daniel Cristea-Enache, cu două nume de familie prinse într-unul singur. La al doilea prenume, Mihail, am renunţat în scris – şi chiar în conversaţie. Estimarea mea a fost că puţin bun-simţ nu strică, dar renunţarea cu pricina nu m-a scutit de obligaţia de-a face cinste pe 8 noiembrie. Un arhanghel rămîne un arhanghel, deşi utilizarea lui ritualică e puţin cam la dreapta, pentru gustul meu.

Fiindcă veni vorba de gust, nu ştiu ce mă face să cred că aş avea unul pentru literatură. Recunosc, adicătelea, o carte proastă atunci cînd citesc o carte proastă; după cum recunosc o carte bună atunci cînd citesc o carte bună. Citesc destul de multă literatură română, că nu m-am învrednicit să am o meserie cinstită. Ce să fac? Asta-i viaţa: am avut nişte profesori foarte buni; şi am vrut să-i conving că tinerii de azi nu sînt chiar toţi nişte decerebraţi. Astfel, am devenit respectuos-bătrînicios, deşi spiritul meu era ludic şi nu se putea decide între Academia Română şi Academia Caţavencu de pe vremuri.

Dar, stimată redacţie, cum le răsuceşte viaţa pe toate, am ajuns şi eu cool. Urcuşul a început cu ocuparea locului 50 din topul, tot de 50, al intelectualilor români sexy, despre care aveţi cunoştinţă. De atunci e şi de­se­nul lui Petry. Am fost coleg de Facultate cu un Petry; unde mă-ntorc dau de cîte-un Petry… Rezum: dacă părinţii m-au făcut sexy, voi cu juriul vostru m-aţi făcutără intelectual.

În concluzie, stimată redacţie, nu-mi puteţi refuza plăcerea de a avea o rubricuţă în revista domniilor voastre, fie ea pe print, pe online, pe ­Face­book sau pe Twitter. Nu ştiu de ce unii cititori se uită-n gura mea şi mă lecturează. Pe de altă parte, publicul vostru e destul de sofisticat pentru a prinde o referinţă şi a gusta o ironie. Nici măcar italice n-o să pun. La cîte semne o să-mi daţi (2.400 cu spaţii), de ce să-mi explic ironiile şi glumele? Doar cărţile altora.

Şi cînd un scriitor român o să scrie o carte mediocră, o să-l usture.

Şi cînd un scriitor român o să scrie o carte bună, o să-l fac fericit.

1 comentariu

  1. #1

    Welcome:)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint