Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În căruțe colorate trec maghiarii

Zoom În căruțe colorate trec maghiarii

Dacă ungurii ar fi întors armele împotriva nemților cu un an înaintea noastră, la marele ospăț din 1945 Stalin și Churchill nu s-ar fi sfiit să se șteargă la gură cu Transilvania și s-o arunce ca pe un șervețel pe masa amiralului Horthy care, cum nu prea se știe, după ce a dat-o la întors cu Hitler, a murit bine-mersi în pătuțul său în 1957, ca invitat de onoare al lui Salazar, nicidecum legat de un par în fortul Jilava.

În această situație, ne-am fi jucat noi astăzi la Cluj de-a dacii liberi, sub stricta supraveghere a autorităților maghiare, și am fi buciumat din toți rărunchii, să se audă la Bruxelles, că nu ne dau voie bozgorii să-i atîrnăm năframa tricoloră lui Avram Iancu la gît, și l-am fi pîrît pe profesorul Bolyai că i-a aplicat colegului Babeș un cap în gură pe holul Universității.

Deși istoria le-a ciumpăvit mustățile honvezilor în ambele războaie mondiale, condamnîndu-i să trăiască împreună cu noi pe un aisberg ce își caută încă “Titanicul”, românii au rămas cu suferința ungurilor înfiptă în coaste, neizbutind să se bucure îndeajuns de șansa zarului norocos, de parcă i-ar roade dulcele complex al implanturilor strategice de pe vremea cînd nea Nicu altoia moldoveni pe trunchiul marilor combinate din Ardeal.

Aspirînd la un soi de robinsoncrusoism postmodern, pe insula lor fino-ugrică înconjurată de o mare latină, secuii, care nu s-au omorît niciodată după Budapesta, ce i-a privit dintotdeauna cu un anumit dispreț pentru accentul lor basarabenesc, ar dori ca cetățeanul român Verestoy Attila, cu palat pe malul Snagovului, să nu le mai bărbierească pădurile, iar generalul Oprea de la manutanță să nu le mai trimită, în satele secuiești, șefi de post aleși pe sprînceană din pepiniera de milițieni a sectorului agricol Ilfov.

Anunțată ca o epidemie de gripă aviară pe posturile noastre de televiziune, unde de mult n-am mai văzut atîția proști de-ai noștri scoși la înaintare ca să polemizeze cu unguri deștepți, ziua maghiarilor, care au sărbătorit o mie de ani de tristețe la Tîrgul Secuiesc, s-a dovedit a fi cea mai frumoasă operetă stradală de la Burebista încoace.

Și n-ar fi rău ca organizatorii bîlciurilor răpciugoase care au loc cu ocazia zilei noastre naționale să le fure degrabă modelul, dacă nu și caii.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]

  • Cel mai partid perdant

    14 ianuarie 2020

    Îmi plăcea USR, la început, ca idee. Cu mult înainte să aflu că domnul Kivu a fost un ordinar turnător la Securitate. Îmi plăcea USR ca energie. De mulți, foarte […]

  • Alegem nimic, dar mai repede

    7 ianuarie 2020

    Pare, cumva, că ne-am plictisit de democrație, că ne încurcă viitorul nostru, că vrem să-l expediem repede, ca să-l bifăm. Poți să-ți bifezi viitorul? Sigur. Pui în dreptul lui o […]

  • „Ferește-mă, Doamne, de cei ce-mi vor binele!“

    7 ianuarie 2020

    Dacă din clasa întîi pînă-ntr-a patra am colecționat, ca toți dobitocii, premii și mențiuni, să aibă și mam’mare un prilej de bucurie, dintr-a cincea, cînd se apropiau ședințele cu părinții, […]