Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În căruțe colorate trec maghiarii

Zoom În căruțe colorate trec maghiarii

Dacă ungurii ar fi întors armele împotriva nemților cu un an înaintea noastră, la marele ospăț din 1945 Stalin și Churchill nu s-ar fi sfiit să se șteargă la gură cu Transilvania și s-o arunce ca pe un șervețel pe masa amiralului Horthy care, cum nu prea se știe, după ce a dat-o la întors cu Hitler, a murit bine-mersi în pătuțul său în 1957, ca invitat de onoare al lui Salazar, nicidecum legat de un par în fortul Jilava.

În această situație, ne-am fi jucat noi astăzi la Cluj de-a dacii liberi, sub stricta supraveghere a autorităților maghiare, și am fi buciumat din toți rărunchii, să se audă la Bruxelles, că nu ne dau voie bozgorii să-i atîrnăm năframa tricoloră lui Avram Iancu la gît, și l-am fi pîrît pe profesorul Bolyai că i-a aplicat colegului Babeș un cap în gură pe holul Universității.

Deși istoria le-a ciumpăvit mustățile honvezilor în ambele războaie mondiale, condamnîndu-i să trăiască împreună cu noi pe un aisberg ce își caută încă “Titanicul”, românii au rămas cu suferința ungurilor înfiptă în coaste, neizbutind să se bucure îndeajuns de șansa zarului norocos, de parcă i-ar roade dulcele complex al implanturilor strategice de pe vremea cînd nea Nicu altoia moldoveni pe trunchiul marilor combinate din Ardeal.

Aspirînd la un soi de robinsoncrusoism postmodern, pe insula lor fino-ugrică înconjurată de o mare latină, secuii, care nu s-au omorît niciodată după Budapesta, ce i-a privit dintotdeauna cu un anumit dispreț pentru accentul lor basarabenesc, ar dori ca cetățeanul român Verestoy Attila, cu palat pe malul Snagovului, să nu le mai bărbierească pădurile, iar generalul Oprea de la manutanță să nu le mai trimită, în satele secuiești, șefi de post aleși pe sprînceană din pepiniera de milițieni a sectorului agricol Ilfov.

Anunțată ca o epidemie de gripă aviară pe posturile noastre de televiziune, unde de mult n-am mai văzut atîția proști de-ai noștri scoși la înaintare ca să polemizeze cu unguri deștepți, ziua maghiarilor, care au sărbătorit o mie de ani de tristețe la Tîrgul Secuiesc, s-a dovedit a fi cea mai frumoasă operetă stradală de la Burebista încoace.

Și n-ar fi rău ca organizatorii bîlciurilor răpciugoase care au loc cu ocazia zilei noastre naționale să le fure degrabă modelul, dacă nu și caii.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]

  • Petroave!

    10 septembrie 2019

    Cea mai jalnică scuză este, totdeauna, „N-am știut!“. Copiilor poți să le-o ierți, dar adulților, nu. Mai ales că un principiu de drept spune că necunoașterea legii nu te absolvă […]

  • Nimerick

    3 septembrie 2019

    De mori ca mîine, scapi de-o povară: frica de moarte o să dispară și-o să te-apuce, unsă cu miere, o mare poftă de înviere.  

  • Adevărul e că nu se mai muncește, tovarăși

    3 septembrie 2019

    Analfabet și criminal, Nicolae Ceaușescu sare în ajutorul urmașilor săi președinți. Rafala care l-a împiedicat să ni se destăinuie pe larg începe să rănească un public tot mai numeros. Pe […]