Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În căruțe colorate trec maghiarii

Zoom În căruțe colorate trec maghiarii

Dacă ungurii ar fi întors armele împotriva nemților cu un an înaintea noastră, la marele ospăț din 1945 Stalin și Churchill nu s-ar fi sfiit să se șteargă la gură cu Transilvania și s-o arunce ca pe un șervețel pe masa amiralului Horthy care, cum nu prea se știe, după ce a dat-o la întors cu Hitler, a murit bine-mersi în pătuțul său în 1957, ca invitat de onoare al lui Salazar, nicidecum legat de un par în fortul Jilava.

În această situație, ne-am fi jucat noi astăzi la Cluj de-a dacii liberi, sub stricta supraveghere a autorităților maghiare, și am fi buciumat din toți rărunchii, să se audă la Bruxelles, că nu ne dau voie bozgorii să-i atîrnăm năframa tricoloră lui Avram Iancu la gît, și l-am fi pîrît pe profesorul Bolyai că i-a aplicat colegului Babeș un cap în gură pe holul Universității.

Deși istoria le-a ciumpăvit mustățile honvezilor în ambele războaie mondiale, condamnîndu-i să trăiască împreună cu noi pe un aisberg ce își caută încă “Titanicul”, românii au rămas cu suferința ungurilor înfiptă în coaste, neizbutind să se bucure îndeajuns de șansa zarului norocos, de parcă i-ar roade dulcele complex al implanturilor strategice de pe vremea cînd nea Nicu altoia moldoveni pe trunchiul marilor combinate din Ardeal.

Aspirînd la un soi de robinsoncrusoism postmodern, pe insula lor fino-ugrică înconjurată de o mare latină, secuii, care nu s-au omorît niciodată după Budapesta, ce i-a privit dintotdeauna cu un anumit dispreț pentru accentul lor basarabenesc, ar dori ca cetățeanul român Verestoy Attila, cu palat pe malul Snagovului, să nu le mai bărbierească pădurile, iar generalul Oprea de la manutanță să nu le mai trimită, în satele secuiești, șefi de post aleși pe sprînceană din pepiniera de milițieni a sectorului agricol Ilfov.

Anunțată ca o epidemie de gripă aviară pe posturile noastre de televiziune, unde de mult n-am mai văzut atîția proști de-ai noștri scoși la înaintare ca să polemizeze cu unguri deștepți, ziua maghiarilor, care au sărbătorit o mie de ani de tristețe la Tîrgul Secuiesc, s-a dovedit a fi cea mai frumoasă operetă stradală de la Burebista încoace.

Și n-ar fi rău ca organizatorii bîlciurilor răpciugoase care au loc cu ocazia zilei noastre naționale să le fure degrabă modelul, dacă nu și caii.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Recviem pentru mustața lui Dragnea

    19 noiembrie 2019

    Prieten la toartă cu bărbierul austriac al Munților Carpați, Klaus Iohannis a reușit și el performanța de a-i ușui vrabia de sub nări lui Liviu Dragnea, lăsîndu-l orfan de mustață […]

  • Ciuma Roșie biruitoare

    19 noiembrie 2019

    Națiunile se ridică atunci cînd norocul le suflă în pînze. România a prins furtuna norocoasă de acum un secol – cînd, după ce a pierdut un război, și-a dublat teritoriul. […]

  • Fenomenalul domn Cîțu

    19 noiembrie 2019

    Când a încercat, la inițiativa prietenului lui mai inteligent, Lucian Isar, să atace speculativ leul, în 2009, Florin Vasile Cîțu a primit de la Mugur Isărescu un dos de palmă […]

  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

Cele mai citite