Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În căruțe colorate trec maghiarii

Zoom În căruțe colorate trec maghiarii

Dacă ungurii ar fi întors armele împotriva nemților cu un an înaintea noastră, la marele ospăț din 1945 Stalin și Churchill nu s-ar fi sfiit să se șteargă la gură cu Transilvania și s-o arunce ca pe un șervețel pe masa amiralului Horthy care, cum nu prea se știe, după ce a dat-o la întors cu Hitler, a murit bine-mersi în pătuțul său în 1957, ca invitat de onoare al lui Salazar, nicidecum legat de un par în fortul Jilava.

În această situație, ne-am fi jucat noi astăzi la Cluj de-a dacii liberi, sub stricta supraveghere a autorităților maghiare, și am fi buciumat din toți rărunchii, să se audă la Bruxelles, că nu ne dau voie bozgorii să-i atîrnăm năframa tricoloră lui Avram Iancu la gît, și l-am fi pîrît pe profesorul Bolyai că i-a aplicat colegului Babeș un cap în gură pe holul Universității.

Deși istoria le-a ciumpăvit mustățile honvezilor în ambele războaie mondiale, condamnîndu-i să trăiască împreună cu noi pe un aisberg ce își caută încă “Titanicul”, românii au rămas cu suferința ungurilor înfiptă în coaste, neizbutind să se bucure îndeajuns de șansa zarului norocos, de parcă i-ar roade dulcele complex al implanturilor strategice de pe vremea cînd nea Nicu altoia moldoveni pe trunchiul marilor combinate din Ardeal.

Aspirînd la un soi de robinsoncrusoism postmodern, pe insula lor fino-ugrică înconjurată de o mare latină, secuii, care nu s-au omorît niciodată după Budapesta, ce i-a privit dintotdeauna cu un anumit dispreț pentru accentul lor basarabenesc, ar dori ca cetățeanul român Verestoy Attila, cu palat pe malul Snagovului, să nu le mai bărbierească pădurile, iar generalul Oprea de la manutanță să nu le mai trimită, în satele secuiești, șefi de post aleși pe sprînceană din pepiniera de milițieni a sectorului agricol Ilfov.

Anunțată ca o epidemie de gripă aviară pe posturile noastre de televiziune, unde de mult n-am mai văzut atîția proști de-ai noștri scoși la înaintare ca să polemizeze cu unguri deștepți, ziua maghiarilor, care au sărbătorit o mie de ani de tristețe la Tîrgul Secuiesc, s-a dovedit a fi cea mai frumoasă operetă stradală de la Burebista încoace.

Și n-ar fi rău ca organizatorii bîlciurilor răpciugoase care au loc cu ocazia zilei noastre naționale să le fure degrabă modelul, dacă nu și caii.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Două nimerick-uri

    22 ianuarie 2019

    *** N-ați lăsat în urma voastră temple, nici hrisoave grele cu peceți, ci-n closetul gării, cu exemple, v-ați întins doar mucii pe pereți. Peste veacuri oamenii de știință or să […]

  • Cîtă putere are Puterea?

    22 ianuarie 2019

    Puterea politică e făcută din legi, instituții și bani, la care se adaugă spiritul de toleranță al societății. După cum merg treburile la noi, puterea politică pare să aibă două […]

  • Șah și table cu Justiția

    22 ianuarie 2019

    Acum aproape două decenii, pe culoarele tribunalelor umblau diverși domni și doamne cu rochii negre lungi, trăgând cu urechea la greii Baroului București, în încercarea de a mai prinde câte […]

  • Piesă neterminată pentru o Europă mecanică

    15 ianuarie 2019

    La Ateneul Român, floarea politichiei bruxeleze s-a ridicat condescendentă la suprafața borșului de tărîțe dîmbovițean intrat oficial în fermentația iluzoriei președinții rotative a UE. În realitate, singurul român care chiar […]

  • Tusk și vocea României

    15 ianuarie 2019

    Discursul lui Donald Tusk de la Ateneu n-a fost doar un episod de marketing personal, ci și o concluzie amară pentru clasa noastră politică, mică de statură, mută și surdă, […]

romania100