Jurnalul lui Edward Snowden (turnător internațional)
28 iunie 2013 – Am decis să părăsesc NSA și să dau în vileag programul ultrasecret de interceptare, PRISM, după ce am cerut să mi se facă o poză nouă și cererea mi-a fost respinsă. E inadmisibil să ai o singură poză cu tine, făcută acum cinci ani la o terasă din Regie. Mi se încalcă drepturile omului la poze decente. Ce faci dacă trebuie să apari în presa internațională și tu n-ai decît o singură poză, nereușită, cu tine? Te faci de rîs!
1 iulie 2013 – Cea mai fericită zi din viața mea a fost atunci cînd, în timp ce violam contul de Facebook al unui cetățean, am descoperit o poză nouă cu o pisică nostimă și un citat inspirațional din Petre Țuțea, foarte puțin cunoscut. Cîtă înțelepciune zace în cuvintele maestrului: “Dacă vă mai prind că bateți mingea, v-o sparg!”. I le-am spus și lui Obama. Am plîns amîndoi.
3 iulie 2013 – Încep să mă gîndesc că poate n-a fost cea mai bună idee să cer azil politic în Rusia. De o săptămîna întreagă m-au închis într-un azil politic și Putin mă somează să fac tot felul de lucruri informatice murdare pentru el: să-i reinstalez Windows-ul, să-i găsesc status-uri interesante de Messenger, să coclesc pe Facebook balerine din Călărași. Pe bune, dacă știam că e așa dificil să fii refugiat politic, rămîneam acasă.
Jurnalul Angelei Merkel (lider european spionat)
29 iunie – Dragă jurnalule, am aflat că Washington-ul ne spionează și sunt foarte mâhnită. Oare Obama a tras cu ochiul și când făceam duș complet goală? Mi s-ar părea un gest incalificabil. Ce om nebun ar face asta? Păi, nici eu nu mă uit la mine când fac baie dezbrăcată. De-aia și ratez unele regiuni și trebuie pe urmă să mă întorc sub duș, ca să dau cu săpun și pe acolo. Poate aranjez ceva cu spionii americani să-mi șoptească în cască pe unde am uitat să mă săpunesc. Dacă mă ajută, sunt dispusă și eu să le trec cu vederea unele abuzuri antidemocratice.
30 iunie – M-am dus și eu pe aeroportul din Moscova să stau de vorbă cu Snowden, care s-a refugiat acolo de câteva săptămâni. Am sperat să aflu de la el mai multe secrete de-ale americanilor. De cât timp ne spionează? Ce-au aflat despre noi? A remarcat cineva că m-am dus fără chiloți la ultimul summit al Consiliului Europei? Din păcate, săracul om n-a făcut decât să mi se plângă de prețurile mari de pe aeroport. Cică dă trei euro pe o apă plată și cinci pe un senviș expirat cu mușchi țigănesc. Are noroc de o masă mai ca lumea doar atunci când prinde câte-o geantă plină cu sarmale rătăcită de vreun căpșunar care merge cu Wizz Air.