Gata, a început sezonul cadourilor, e liber la tablete, smartofoane și alte divaisuri minunate și, la o analiză mai atentă, cam inutile. Dar asta contează mai puțin, a început sezonul!
Și dacă tot a început, și dacă tot sîntem așa de atrași de chestiile mobile, poate că a sosit timpul să vorbim puțin despre cum funcționează ecranele tactile pe care le aveți pe telefon și care vă permit să faceți cu deștu’ ce făceați cu tastatura.
Încă din cele mai vechi timpuri (două zeci-treizeci de ani în urmă), omul a inventat ecranul tactil. Mai întîi au fost ecranele rezistive, care erau făcute din două straturi, stratul de dea supra atingea stratul de dedesubt, se modifica rezistența și se putea afla unde ai atins ecranul.
Dar a venit Steve Jobs și a schimbat complet modificarea. El a fost susținătorul ecranelor așa-zis capacitive (le explicăm îndată), care permiteau, printre altele, și atingeri multiple și mișcări ale degetelor. Iar lumea ecranelor tactile n-a mai fost la fel.
Dar să intrăm nițel în detalii: tradițional, un ecran tactil e făcut din trei straturi: sticla de protecție, partea de touch screen – prin care comunicăm cu aparatul – și ecranul cu cristale lichide, prin care comunică el cu noi. Sticla de deasupra e celebra gorilla glass; în ciuda numelui, nu e făcută nici de și nici din gorile. Dar e mult mai rezistentă ca sticla obișnuită. Mă rog, dacă scapi telefonul sub roțile unei mașini, într-un concasor de pietriș sau pe jos, se sparge. Dar mai greu. De fapt, este vorba de sticlă obișnuită, adică nisip topit, care apoi e băgată într-o baie de ceva săruri de potasiu, prin care atomii de sodiu de la suprafață se înlocuiesc cu atomi de potasiu, iar asta dă rezistența deosebită. Apoi vine partea de ecran tactil: două straturi cu electrozi transparenți, perpendiculari unii pe alții. Adică pe un strat electrozii sînt benzi paralele „pe x“, pe celălalt strat benzile paralele sînt „pe y“. Foarte mici, mai mici decît un fir de păr. Oriunde se intersectează, formează un mic condensator. Cînd atingem partea de sus cu degetul, care e conducător de electricitate, se modifică sarcina electrică din capacitor și asta permite determinarea locului în care s-a întîmplat atingerea. Ați reținut, da? „Degetul tău conducător de electricitate.“ De-aia nu merge ecranul iarna, cu mănuși. Decît dacă sînt speciale și foarte scumpe, deci făcute să nu mai fie izolatoare. Sub partea de touch vine LCD-ul, ecranul cu cristale lichide.
Ei, iar din 2012 ecranele s-au șmecherit: acum partea de ecran tactil e prinsă direct pe/în sticla protectivă. Samsung a dezvoltat tehnologia „pe“, iar Apple – pe cea „în“. Și, dintr-o lovitură, se cîștigă trei chestii: 1) se reduc masiv reflexiile interne, între straturi, pentru că dispar straturile și, deci, se mărește calitatea imaginii: 2) noua tehnologie subțiază ecranele cu vreo 0,5 mm; și 3) mai mulți bani, pentru că tehnologia asta e mai scumpă. Dar asta deja nu mai este grija voastră, ci a celor dragi care vă cumpără cadoul, devenind astfel și mai dragi, pentru că așa funcționează Luna Cadourilor, nu?