În timpul liber avem Rege… scria frumos pe pancarta unor tineri de la fîntîni. Liniștiți, la locul lor și fără să urle ori să se manifeste prea zgomotos, cei trei țineau cu rîndul de cartonul cu o poză a Regelui Mihai și mesajul scris sub ea. Nu sînt singurii veniți să susțină monarhia. Mai sînt și alții, destul de mulți, răsfirați prin mulțime ori de partea cealaltă a Universității, în fața TNB.
Deși nu formează un grup compact, cei care își doresc monarhia sînt prezenți în piață. Și după cum am reușit eu să observ, iar asta mă face să gîndesc cu bucurie la idee, cei care au venit în piață cu alte revendicări nu resping monarhia. Ba chiar zîmbesc a aprobare ori îți spun în față că sînt de acord. În zîmbetul lor, smuls de pancarta ta cu numele Regelui Mihai, se simte un gest de aprobare. Uneori e un zimbet din care înțelegi că îți aprobă visul, dar n-ar prea vrea să-l și viseze alături de tine. De parcă ar fi prea idealist să scandezi numele Regelui Mihai. De parcă monarhia constituțională e doar o chestiune romanțată, ruptă din cărțile de istorie, terfelită în 60 de ani de comunism și cleptocrație, iar mai apoi pierdută în basmele folclorului. În fața TNB e greu să impui scandări pro-monarhie.
Între “ieși afară/javră ordinară” și “jos Băsescu” ori “chiorul și piticu/să meargă după Nicu” nici n-ar avea loc. Ar murdări însăși ideea. Iar de partea cealaltă, între tinerii de la fîntîni, grupurile de oengiști din rîndul cărora s-au desprins amfitrionii pieței sînt mult prea ocupați. Roșia Montană e situată mult înaintea unei solicitării de schimbare a Constituției, să zicem, că de monarhie nici nu mai vorbesc. Ba chiar am înțeles că cei care monopolizează microfonul s-au cam ferit să strige ceva pro-monarhie, deși le-a fost cerut. Pînă la urmă asta nu-i chiar rău. Ba chiar e foarte bine, căci restaurarea monarhiei nu va fi făcută prin mitinguri și proteste în stradă, ci prin dialog. Iar mesajul Casei Regale, pe care-l găsiți AICI, e încă o dovadă că, deși neimplicată în conducerea țării, aceasta e conectată la trăirile societății și ancorată în realitate infinit mai mult decît actuala clasă politică.
Cred că e greu să ceri, ori să pretinzi în stradă, ca de mîine să revenim la monarhie. Putem însă cere partidelor și liderilor lor, în stradă, în piață, pe internet și la televizor, să-nceapă să discute despre asta. Să se pornească o dezbatere privind modificarea Constituției și revenirea Regelui Mihai pe tronul țării. Pare complicat? Absurd? Iluzoriu? Poate că sînt un visător, dar ca și ceilalți care visează la monarhie, sînt un visător cu argumentele la mine. Așa că, înainte de a da un verdict ideii, aștept comentarii* raționale și logice, atît pro cît și contra ideii de revenire la monarhie.
* Vă rog, comentariile să fie de tipul: PRO – prefer să am în fruntea țării un Rege înrudit cu toate marile case regale ale Europei, decît un președinte înrudit cu marile case interlope (Băsescu – Bercea Mondial) ori cu marea familie comunistă (Iliescu – PCR) sau CONTRA – aici eu n-am nimic de declarat.