Turkmenistanul! Ce țară! Ce oameni drăguți! Ce femei! Aici, după lăsarea întunericului, pînă și Monica Macovei, cu feregeaua de rigoare, ar putea fi confundată cu Monica Bellucci.
► Președintele Turkmenistanului, Gurbanguli Berdimuhamedov, nu este, după cum îi arată și numele, un dictator, ci, cum mi-a explicat Șăfu’ în avion, la întoarcere, este președintele unei democrații alese pe viață.
► Dacă, așa cum se zice și cum susțin mii și mii de oameni (și n-am nici un motiv să mă îndoiesc de spusele lor), moaștele Sfintei Parascheva sînt făcătoare de minuni, atunci de ce n-au fost și nu sînt duse ele – Doamne iartă-mă! – acolo unde este într-adevăr nevoie de miracole, la Oltchim, de pildă, sau la meciul România-Olanda? USL-ul e, într-adevăr, cam lipsit de minte: păi, dacă scotea moaștele, într-o procesiune itinerantă, la referendum, nu rămînea om cu persoană acasă și se făcea procentul!
► Coabitarea asta între Șăfu’ și Guvernul Ponta e cam cum au coabitat mătușa Saveta de la Dorohoi cu bărbatu-său, unchiul Mihuț: el venea zilnic mangă și-o snopea în bătăi, iar ea, ca să-l potolească, dădea acatiste pe care le copiase dintr-o carte de rugăciuni a unei vecine, cînd nu era asta acasă. Rezultatul? Nici unchiul nu s-a potolit, dar nici mătușa-mea n-a fost prinsă.
(va urma)