Evenimentele de la TAROM scot la suprafață o suferință veche a companiei aeriene naționale: apriga și cronica prostie a conducerii politice. Statul, prin toate guvernele sale, și-a bătut joc de importanța strategică, economică și simbolică a TAROM, permițînd partidelor să pună în consiliul de administrație și în funcția de director general, 32 de ani la rînd, neamuri, securiști, amante, clienți politici și combinatori, care nu s-au mulțumit să frîneze dezvoltarea companiei cu ignoranța lor, ci au făcut tot posibilul s-o mulgă, s-o fure, s-o vîndă, s-o îndatoreze, s-o stoarcă pînă la ultimul bănuț.
Angajații TAROM au ajuns să facă grevă pentru salarii fiindcă nu mai pot supraviețui din lefurile rămase neindexate ani și ani la rînd. Dar lupta pentru lefuri e lipsită de speranță dacă cererile oamenilor se limitează la bani. Banii n-au cum să vină din ceea ce înseamnă TAROM în acest momet, mai ales după ce dezastruosul plan de restructurare, elaborat de Price WaterhouseCoopers la solicitarea Comisiei Europene, a fost pus în funcțiune.
Banii ar putea veni dacă TAROM
s-ar smulge de sub tirania proștilor, dacă ar scăpa de dominația lacomă și tîmpă a partidelor, dacă în loc să se restrîngă pînă la lichidarea totală, așa cum zice PwC, s-ar dezvolta cu numeroasele resurse pe care le are la dispoziție. Angajații TAROM ar face bine să își extindă, așadar, pretențiile și să adauge, pe lîngă venituri decente, și o conducere competentă, formată din oameni care pot să aducă venituri și parteneriate, care știu să scape compania de datorii, care înțeleg complicata afacere aeriană și pot face compania să-și crească repede încasările.
În momentul în care sindicatul cere lefuri, TAROM se află pe cursul de coliziune fatală cu planul de restructurare PwC, cel care impune vînzarea unei jumătăți din flotă, vînzarea rutelor Madrid, Alicante, Valencia, Roma, Londra, Stockholm și a altora pentru care companiile aeriene rivale ar ucide. Tot planul PwC prevede concedierea unei părți periculoase a personalului de zbor și externalizarea unor servicii din care TAROM ar putea cîștiga sume comparabile cu veniturile din cursele aeriene (de exemplu, din mentenanță, TAROM ar putea face în trei ani venituri care pot depăși cifra de afaceri actuală).
Acest plan, elaborat de PwC,
despre care am scris în detaliu în săptămînile trecute, nu poate duce, așa cum spuneam, decît la o contracție ridicolă a companiei, urmată de deces. Planul e făcut de oameni limitați, șoareci de birou în costume scumpe, care gîndesc în tabele Excel și nu înțeleg nici resursa umană, nici activele, nici perspectivele și nici potențialul de care dispune TAROM. Urmîndu-l, compania va crăpa în trei-patru ani, iar ajutorul dat de stat, cele 190 de milioane de euro, îi va ajunge doar pentru cravata și pantofii de înmormîntare.
Ei bine, planul PwC, susținut de directorul general Mihăiță Ursu, de profesie geodez, sinecurist politic, nevorbitor de vreo limbă străină și protejat al liberalului Bode, a fost adus la cunoștința ministrului Grindeanu. Grindeanu a înțeles că trebuie să-l dea afară pe Ursu, nu să oprească restructurarea și lichidarea companiei. Numai că Bode s-a arătat mai puternic decît Grindeanu și Ciolacu la un loc, fiindcă are în portofel poze cu Iohannis, iar cînd le arată pesediștii îngenunchează și se descoperă smeriți. Așa că geodezul Ursu a rămas la butoane, iar planul PwC îi dă înainte.
Mai mult, un document intitulat „Scrisoarea de așteptări a acționarilor necesară selecției membrilor Consiliului de Administrație, respectiv Directorilor, pentru perioada 2022-2024, la Compania Națională de Transporturi Aeriene TAROM SA“, zice că așteptările acționarilor sînt ca viitorii șefi ai companiei TAROM să fie selectați după cît de tare susțin restructurarea companiei în varianta PwC.
Cine sînt acționarii?
Păi, Ministerul Transporturilor, care are 97,22%. Deci ministrul, care e tartorul ministerului. Ministrul, carevasăzică, vrea planul PwC, deși a luat notă că el duce la dezastru. Poate că Grindeanu, care citește puțin și rar, n-a catadicsit să treacă peste „scrisoarea de așteptări“, ca să afle ce așteptări i s-au pus în cîrcă, dar răspunderea politică pentru ce se petrece la TAROM e în întregime e a lui.
Ei, și aici voiam să ajung: pe 26 august e o ședință a Consiliului de Administrație al TAROM în care se discută viitoarea conducere, poate chiar se stabilește. De stabilit o stabilește acționarul, adică Ministerul Transporturilor, adică Grindeanu. Iar dacă Grindeanu, reprezentantul acționarului aproape unic, păstrează aceleași loaze la cîrma companiei, TAROM intră în moarte clinică și își poate scoate liniștită organele la vînzare, cum de altfel prevede planul PwC.
De aceea, greviștii ar putea s-o lase mai moale cu salariile și să ceară o schimbare radicală la conducere, căci cu aceleași genii la comandă, compania lor n-are cum ieși din vrie.
53 de vizualizări
