Totul începe cînd psihoterapeuta Heidi îl ia la întrebări, cu binișorul, pe tînărul militar de culoare Walter, în biroul-cabinet al clădirii-spital cu rezerve de lux și servicii all-inclusive din Florida – aparent, un centru de consiliere psihologică și tratament wellness pentru reintegrarea în societatea civilă a soldaților întorși din teatrele de operațiuni cu PTSD și alte afecțiuni asemănătoare. Însă, pe măsură ce ședințele terapeutice avansează ca număr și complexitate, ni se dezvăluie treptat că, de fapt, atitudinea binevoitoare a personalului este doar de fațadă, cei care conduc complexul avînd motive ascunse. Clienții lor nu sînt decît niște cobai pe care se testează droguri experimentale: în șase săptămîni de alimentație specială, subiectul e reparat și happy, resetat la starea inițială, bun de trimis înapoi pe front fără sentimente contradictorii, transformat în robot de luptă de substanțele psihotrope adăugate în farfurie care i-au șters din memorie toate amintirile traumatizante.
Asta e pe scurt premisa din Homecoming și, pînă să te prinzi de fază, nu trece foarte mult timp, chiar dacă narațiunea splitată pe două planuri temporale (acțiunea alternează între un trecut contemporan cu noi și un prezent din viitor în care cadrul se îngustează pe orizontală, de parcă ar fi filmat cu telefonul, vertical) livrează cu zgîrcenie bucățelele de poveste. Din loc în loc, se oferă diverse cheițe pentru descuierea misterului, elementele discrete care au rolul de a sugera răspunsuri la întrebările ridicate de scenele neexplicate (obsesia pentru ordine a lui Heidi – pixul așezat perfect paralel cu marginea mesei, pelicanul filmat la început ca din întîmplare, care, ulterior, se dovedește a fi determinant în desfășurarea acțiunii, exact ca arma prezentă în scenă încă din actul întîi, pentru a fi folosită abia în ultimul act), păstrînd privitorul alert și suspicios în fiecare moment.
Homecoming e o idee interesantă insuficient exploatată, cu o realizare care, cinematografic vorbind, are un oarecare stil, dar căreia îi cam lipsește substanța. Coloana sonoră, punctată cu aluzii muzicale la filmele preferate ale regizorului, creează un suspans fără acoperire, atmosfera amenințătoare construită pe parcurs sugerînd evenimente mult mai sinistre decît cele efectiv întîmplate pînă în final. Verdict: paranoic, deci (ca și unele dintre personaje), și prea puțin satisfăcător față de ceea ce promite.
Homecoming, 2018-, semidramă super-psihologică cu muzică de thriller, creat de Eli Horowitz și Micah Bloomberg, difuzat de Amazon Prime Video.