30 de milioane de euro valorează palatul și terenul pe care se află Biblioteca Metropolitană București (BMB) din strada Take Ionescu, la intrarea în Piața Amzei dinspre Magheru. Bani pentru care merită să-i pui stricnină în ceai bibliotecarului-șef ales prin concurs, Florin Rotaru, să-i găsești inexplicabile noduri în papură, după o carieră ireproșabilă, ba să și reușești să-l dai afară, după ce acesta s-a opus din răsputeri ca instituția pe care a condus-o să fie demolată de mafia imobiliară a lui Oprescu. La propriu. Demolarea a început deocamdată spiritual.
În locul lui Rotaru a fost adus un junghi
dat afară de Eugen Simion din fruntea Secției de filologie și literatură a Academiei Române, Nicolae Iliescu. Unii dintre domniile voastre și-l vor fi amintind de pe vremea când combătea sau bombănea la Tineretul liber sau la Cronica Română. Prima ispravă pe care a făcut-o Iliescu a fost să distrugă proiectul predecesorului său, “Dacoromanica. Biblioteca Virtuală a României”, pe care l-a transformat în “Biblioteca Virtuală a Bucureștiului”, compromițând contractul de parteneriat pentru digitizare semnat cu Academia Română.
A doua a fost aceea de a șterge de pe site
toate înregistrările video ale conferințelor anuale internaționale ale BMB, evenimentele prestigioase, lansările de carte sau concertele din perioada 2008-2012. La numirea lui Iliescu au pus umărul D.R. Popescu, Emanuel Papaghiorghiu, directorul Direcției cultură din Primaria Municipiului București, colaborator al Securității cu numele de cod “Alecu”, și Măria Sa primarul general Sorin Oprescu, fiul generalului de Securitate Mircea Oprescu. Papaghiorghiu și-a denunțat la Securitate propriul văr, pe Ștefan Antonescu, medic stabilit în Germania.
Director adjunct la BMB a fost numit Alexandru Diță,
fost cercetător principal 3 la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST). Radu Ciuceanu, șeful INST, l-a dat afară pentru “subminarea autorității conducerii”. Ce făcuse, de fapt, Diță? A încercat să șantajeze membrii Academiei Române cu dosarele de colaborare obținute de la CNSAS, pe baza procurilor de cercetare ale INST. Mai departe, povestea este de un grotesc grețos. Diță este odrasla șefului Securității județului Argeș și nepotul directorului penitanciarului politic de la Pitești, unde a fost torturat inclusiv Radu Ciuceanu.
Faptul că nepotul torționarului care l-a schingiuit
pe Radu Ciuceanu ajunge în anturajul acestuia ridică semne de întrebare. Există suficient de multe indicii că Diță a fost un informator al Securității, pe care instituția aparent demolată la revoluție nu l-a abandonat după 22 decembrie 1989, încredințându-i noi misiuni de luptă. Cum este aceea de a-l supraveghea pe Radu Ciuceanu, care devenise incomod pentru neocomuniștii emanați pe baricadele revoluției și amenința tihna torționarilor ce nu-și puteau molfăi liniștiți uriașele pensii.
Înainte de a fi numit director adjunct,
Diță a fost șeful Serviciului digitizare al BMB. Bani gârlă, achiziții, tipografii, Internet, telefonie mobilă. Înainte de a fi șef IT, a făcut parte din corpul consilierilor personali ai premierului Adrian Năstase. Premierul n-a avut nici o contribuție la promovarea acestuia și mai mult ca sigur că nici nu-l cunoștea personal. Diță a fost împins spre cabinetul premierului de un anumit grup de interese format din foști securiști, pentru a-și aranja afacerile, influența și numirile în posturi, dar gravita într-un cerc îndepărtat de cel în care se luau deciziile importante.
Înainte de revoluție, Diță a lucrat la Editura Militară.
Cam ăsta este pe scurt portretul unei odrasle de torționari, care continuă moralmente opera de distrugere a tatălui. Și ca orice fiu de demolator, Diță și-a angajat feciorul și nora la BMB. Fiul, Cezar Diță, este direct responsabil de distrugerea mai multor fișiere electronice conținând copii după cărți și reviste împrumutate de la Academia Română. În aceeași măsură, Cezar Diță se face vinovat de distrugerea fizică a unor documente împrumutate de la Academie, prin manipularea brutală a acestora, fapt care a condus la dezmembrarea unor cărți sau reviste.
Ultimul pustiu de bine pe care Alexandru Diță
îl face BMB este să demoleze cu bună știință ceea ce a mai rămas din Institutul de Studii Orientale “Sergiu Al-George” (ISO), din subordinea Bibliotecii. După o serie de ciumpăviri succesive, ISO s-a transformat într-o umbră a vremurilor de glorie de odinioară, Centrul de Studii Euroasiatice și Afroasiatice “Mircea Eliade” (CEAS). Detașat ca director al CEAS, Diță propune desființarea secției. Asociația de Studii Orientale a fost înființată de Constantin Daniel, alias “Petre Constantinescu”. Este numele de cod sub care Daniel îi turna la Securitate pe Noica și Eliade.
