Încă o victorie a eternului ministru Popescu, de la Energie

De săptămâni bune se bolborosesc variante și variante de schimbări ministeriale atunci când o fi să se întâmple rotativa. Și dacă aproape toate ministerele au fost pomenite, negociate, răzgândite și renegociate, un singur minister și un singur ministru par ferite de orice griji. Ați ghicit, desigur, că este vorba despre Ministerul Energiei și despre eternul în funcție Virgil Popescu. Asta tocmai în mijlocul scandalului cu neacceptarea planului românesc pentru finanțarea prin REPowerEU.

În februarie, Uniunea Europeană a aprobat planul REPowerEU, prin care țările membre pot adăuga la PNRR proiecte care țin de investiții în eficiența energetică. România, care ar putea beneficia de 1,4 miliarde de euro prin acest plan, trebuia să depună proiectele la Comisia Europeană până pe 30 aprilie. Trebuia, pentru că n-a făcut-o. N-au făcut-o, până acum, decât două țări dintre toate țările Uniunii. Pentru că timpul e scurt, cerințele ușor absurde, iar negocierea la Bruxelles a fost făcută din acele poziții slugarnice cu care ne-au obișnuit miniștrii noștri.

Proiectul românesc pentru REPowerEU ar fi trebuit să fie alcătuit, în totalitate, de către Ministerul Energiei. Pentru că despre energie este vorba, despre investiții în producerea de energie și despre mult clamata independență energetică a țărișoarei. Numai că, se pare, pe Virgil Popescu nu prea l-a interesat subiectul. În definitiv, omul este mai legat de producătorii de energie din combustibili fosili, nu prea-l interesează chestiile astea cu energia regenerabilă, mai ales pentru că în benzinăriile familiei nu se pot alimenta automobile electrice. Așa că de REPowerEU s-a ocupat, se pare, mai mult Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. Și a făcut-o atât de bine, încât Comisia Europeană a studiat draftul României, l-a luat frumos de margini și i-a dat cu el în cap ministrului Boloș, în hohotele de râs ale lui Popescu, care s-a felicitat din nou că nu s-a băgat.

De negociat la Bruxelles planul REPowerEU ar fi trebuit s-o facă, cot la cot, umăr la umăr, șold la șold (cum ar spune traducătorul legendarei vizite a lui Bush Junior la București), miniștrii Boloș și Popescu. Ambii ar fi trebuit să încerce să obțină de la UE și de la CE cele mai bune variante pentru a cheltui cele 1,4 miliarde de euro în interesul tuturor cetățenilor acestei țări. Asta ar fi însemnat că banii pot fi folosiți în construirea de unități de producție a energiei electrice. Desigur, cât mai multă energie regenerabilă, de preferat, sau chestii care să polueze cât mai puțin. Ar fi fost normal, ar fi fost un demers firesc, în interesul tuturor românilor care contribuie la bugetul național și, implicit, la cel al UE. Doar că Popescu, pe care de-abia îl așteaptă câțiva procurori la cotitură, după conceperea capitolului energie din PNRR, unde toate investițiile sunt cu dedicație și fără licitație, nu a părut interesat absolut deloc de negocieri și nici nu s-a implicat în conceperea planului. Așa că greul a căzut pe umerii lui Boloș, care s-a grăbit să servească niscaiva baroneți ai coaliției de guvernare.

În fine, una peste alta, varianta inițială a propunerii României a fost aruncată la gunoi, iar Comisia Europeană a cerut ca banii pe care-i va primi țărișoara noastră, dacă îi va primi, să se ducă nu în eficientizare energetică pentru întreaga populație, ci în sprijinirea aleatorie a proprietarilor de case și a micilor antreprenori, care să-și poată instala panouri fotovoltaice și stații de încărcare pentru mașinile electrice, astfel încât să-i coste energia electrică cât mai puțin, spre deloc. Căci așa se întâmplă în țările care n-au miniștri competenți care să-i reprezinte: de contribuit contribuie toți, de profitat profită doar câțiva, prin tragere la sorți.