Cozmin Gușă are ofertă de la PSD. Viorica, în liniștea ei cosmică, i-a făcut o propunere. Nu a specificat zerourile.
Dar nu e, totuși, o ofertă de intrare în politică. Am fi naivi să ne limităm la o astfel de înțelegere a fenomenului Gușă. Gușă are ofertă să facă un gușism, de fapt. Să fie el, să-și mai pună-n mișcare inelele de pe spinare, să mai viermuiască.
Marele analist, marele consultant politic care se și tot recomandă ca profesor în stânga și-n dreapta și care în doi-trei ani o s-o forțeze cumva pe Denise Rifai să i se adreseze cu „maestre”, da, chiar el, zice așa: „Da, confirm că am primit oferte. Am tot primit în ultimii doi ani. Cele mai multe începând cu primăvara asta, mi se pare și normal, că e an electoral”.
I se pare normal. Patron de TV și meclă de analist, i se pare normal să facă parte din politică acum, în an electoral. Cum i s-a părut și celuilalt pachețel de vehemență: Rareș Bogdan. Ardea de imparțialitate și ăla seară de seară în așteptarea ofertei politice.
Lui Gușă i-au mai căzut niște proiecte la picioare ca niște prezervative prea mari. Să ne amintim doar de PIN-ul lui, cum s-a prelins spre neființă, jenat, în zbieretele de jale ale Laviniei Șandru.
Insistă omul, însă, incapabil să-și perceapă ridicolul, amestecul de partide, de orientări: „Am primit și de la PSD, și de la Pro România, și de la PNL. Într-adevăr, cele mai multe au fost de la PSD, e și partid mare, e și partidul unde am fost secretar general între 2001 și 2003”. Trei partide i-au aruncat pâine sub masă acestui câine de pază al democrației, dar el a lătrat spre pustiu.
Ultimul care a mai atins aceleași culmi ale mizeriei a fost Rareș Bogdan, când organiza seri la Realitatea TV în care urma să anunțe dacă intră sau nu în politică.
Mă rog, cumva, toți acești băieți se întorc acasă.