Îmi face mare plăcere să vă prezint în episodul de astăzi o cunoștință mai veche: charismatica Mary-Louise Parker aka Nancy Botwin din Agrestic, sudul Californiei, o prăjiturică sexy de vreo 40 și ceva de ani care, după ce rămîne fără soț în urma unui perfid atac de cord, își găsește brusc vocația de dealer de marijuana.
Jenji Kohan a spart piața TV acum șase ani cu un show creativ, provocator, scris inteligent, cu dialoguri strălucitoare, de un umor spumos: Weeds, saga familiei conduse de văduva neagră prezentată mai sus. Perpetuu periculoasă, Nancy navighează întotdeauna natural printre probleme, șarmantă, grațioasă, cu un zîmbet malițios în colțul gurii, sorbind prin pai dintr-un latte machiato, puternică și fragilă în același timp, dîndu-și ochii peste cap, dacă e nevoie, ca să iasă din belea.
Alături de mama ex-casnică nevoită să vîndă iarbă ca să-și crească fiii și să păstreze un anumit standard de viață, avem copiii traumatizați ai unei familii lovite de dispariția unuia dintre părinți (Silas și Shane), leneșul ereditar fără direcție în viață, jemanfișist, poziționat greșit pe postul de surogat de tată/cap de familie (Andy, cumnatul lui Nancy) și contabilul plictisit iremediabil, deci permanent high, care atîrnă pe lîngă familia Botwin (Doug). Prietena egoistă, manipulativă, critică la adresa celorlalți doar ca să-și mascheze sentimentul ratării personale (Celia) și soțul ei, avocatul slab pe care toată lumea îl ia la mișto (Dean), se pierd pe parcurs, prin sezonul 4.
Deși, după nume, pare clar, Weeds nu e un tutorial despre droguri; e un comentariu satiric al relațiilor sociale într-o societate oarbă, cu standarde etice încălcate de ipocriți care dau lecții publice de moralitate, dar, în particular, una au spus, alta fumează. Toate personajele fac greșeli din care se pare că nu învață nimic; totuși, indiferent de deciziile, bune, proaste, pe care le iau, destinul lor curge coerent, lăsîndu-ne pe noi să tragem concluziile de rigoare.
E sfîrșitul sezonului 7 și, analizînd în ansamblu, Weeds s-a schimbat aproape radical față de primele trei sezoane. Transformarea pe care a suferit-o Nancy este evidentă: e mai egoistă și mai mincinoasă, a pierdut conexiunea afectivă cu fiii săi, are o răutate și o indiferență care, inițial, nu o caracterizau. [Corect, trei ani de pușcărie – în pauza dintre sezoanele 6 și 7 – schimbă mult o persoană, dar semnele acestei metamorfoze se arătau de multă vreme, încă din sezonul 4 cînd, acceptînd legăturile cu cartelul mexican, Nancy s-a predat moralmente părții întunecate a Forței, trădînd valorile în care (mai) credea.]
De ceva timp, show-ul s-a împrăștiat în direcții care se închid rapid, și-a pierdut puțin din identitate, nu mai e focusat ca la început; victime ale vitezei cu care se succed situațiile din viața lor, personajele au rămas cumva în urma evenimentelor – par bulversate, împreună cu telespectatorul, de ceea ce li se întîmplă, neștiind ce să simtă, cum să reacționeze. E clar că Jenji nu mai are concentrarea de la început: și-a făcut probabil obiceiul să scrie doar după ce-și rulează un joint din MILF, celebra iarbă cu care doamna Botwin a avut atît succes.
Difuzare: Showtime, în derulare curentă sezonul 7; luni, 26 septembrie, episodul 13 (ultimul al sezonului): "Do Her/Don't Do Her"