Arădenii vor, din adâncul sufletelor lor, piste pentru biciclete. Atât de mult și le doresc, încât de nenumărate ori au ieșit în stradă pentru asta. Normal, de altfel, căci în stradă ar trebui să fie și pistele.
Gheorghe Falcă, un om care are mereu urechea aplecată la doleanțele poporului, și care, neîntâmplător, este primar al Aradului, a luat notă de dorințele concetățenilor săi. Mai mult, i-a convins și pe vecinii unguri din Gyula că fără piste de bicicletă nu se poată trăi. Astfel, a obținut, în 2012, 90.772 de euro de la Fondul European pentru Dezvoltare Regională (ungurii au luat și ei 74.440 de euro) și s-a pus pe făcut proiecte pentru piste de aproape 15 kilometri. Proiectul a fost finalizat anul trecut, așa că ar fi fost normal să se treacă la faza următoare. Și s-a trecut. Pentru amenajarea/construirea celor aproape 15 kilometri s-a atribuit un contract în valoare totală de 6.812.971 de lei. Din bugetul Primăriei, desigur, deși totul a pornit ca un proiect realizabil din bani europeni. Iar informația este importantă. Pentru că pe 18 decembrie au venit și niște fonduri europene, în valoare de 27.875.504 lei, pentru alte piste de bicicletă, în lungime de 122,5 kilometri. Ei bine, atunci când nu este vorba despre banii europeni, un kilometru de pistă în regatul domnului Falcă ajunge să coste 454.198 de lei. Atunci când, însă, la mijloc sunt bani europeni și controale mai riguroase, un kilometru de pistă pentru bicicletă nu va depăși 227.555 de lei pe kilometru. Numele firmelor care au câștigat licitația pentru banii locali nici nu mai au importanță. Important este că se vede cu ochiul liber cam care este diferența dintre controalele financiare ale UE și controalele locale. Căci atunci când amenajezi/construiești exact același lucru la jumătate de preț pe bani europeni față de prețul plătit direct din buzunarele arădenilor, nu se poate găsi o altă explicație decât cinstea legendară a primarilor PDL-iști, care și-ar avea locul alături de marea legendă care tinde să devină Adrian Năstase.