La Divizia Arhive Diplomatice din subordinea MAE, limbile timpului au încremenit pe anul 1989, din clipa în care la şefia instituţiei a fost numit funcţionarul doctor Stelian Obiziuc. Domnul în cauză are faima de ofiţer acoperit în structurile SIE. Ca să ai acces la dosarele din custodia lui Obiziuc, trebuie ori să-i fii superior în grad, ori să spargi uşile.
Cercetători străini cu experienţă s-au plîns ministrului de Externe şi ambasadelor statelor din care provin că nu-şi pot continua cercetările. Obiziuc le dă de înţeles că arhivele au devenit ceva mai speciale de când le-a preluat el, şi că o parte din documente, mai ales cele cu privire la relaţiile diplomatice ale României cu Ungaria sau cu fosta URSS, pot aduce atingere siguranţei naţionale.
Lucrurile sunt cu atât mai absurde cu cât, pe 13 august a.c., Arhivele Naţionale ale României şi cele ale Ungariei au semnat protocolul pentru realizarea unui ghid bilingv al fondurilor şi colecţiilor istorice referitoare la Transilvania, din secolul al XIII-lea până în 1918. Între timp, sub tirania lui Obiziuc, cercetătorii nu mai pot fotografia digital nici un document din categoria celor puse la index. Singura excepţie este protejata cu minijupă a directorului, domnişoara Beatrice Scutaru.