Eu cred că prostia e un drept natural. Dacă n-ai, n-ai – și nici Dumnezeu nu cere. Poți fi prost făcut grămadă și să stai în fundul curții, la privată sau la coadă (fie Mega, fie La doi pași). Lucrurile se complică atunci cînd pui capac neștiinței, ignoranței sau, pur și simplu, dorinței irepresibile de a avea o părere, după ce te-ai adăpat cu broșuri de propagandă, ba chiar cu grade universitare și ieși în lume. Dacă fudulie nu e, atunci nimic nu e. Îmbrăcată la toți nasturii gramaticali, înfășată în voalul oratoriei, aroganța cu găuri impresionează pe cei sărmani cu duhul blîndeții.
Și unde poți găsi tot soiul de ciudățenii dacă nu pe Feisbuc? E liber la debitat prostii, că nu se supără nimeni. Dar, dacă tot e publică oratoria, de ce să nu împănez articolul de azi cu un exemplu strălucit?
Prima care se prezintă la examenul de logică e o activistă, scriitoare, progresistă și mîndră în toate cele, Oana Uiorean, care scrie așa: „Mândră și declarată descendentă nazistă cum este, Ursula vdL se referă la aniversarea zilei în care Germania nazistă s-a predat Uniunii Sovietice ca la «sărbătorile lor din Piața Roșie». Nu va ierta niciodată Armata Roșie pentru eliberarea Europei de amenințarea exterminării de către strămoșii ei și de aceea astăzi încearcă să meargă la război împotriva Rusiei, împreună cu alții ca ea. Și de aceea, tot astăzi, când Europa de Vest sărbătorește Ziua Eliberării, de fapt nu este o alegere neutră atunci când discurs după discurs public nu va reuși să menționeze cele 27 de milioane de sovietici care au murit pentru a învinge fascismul și simplul fapt că Uniunea Sovietică a fost cea care a dus lupta și a închis socotelile, a eliberat Auschwitz, a eliberat Berlinul și ne-a eliberat pe noi. Voi fi deosebit de supărată când voi vedea stângist după stângist făcând același lucru. Sigur există o diferență între noi și dreapta, care rescrie constant istoria pentru a șterge realizările comuniste din memoria publică? Personal, voi sărbători Ziua Victoriei mâine, după fusul orar sovietic, pentru că Ziua Europei nu înseamnă nimic pentru mine“.
Pentru publicul ignorant, aserțiunile de mai sus, citate fără nici o virgulă tăiată, par plauzibile. Dar hai să le luăm la pieptănat. Să începem cu șefa ursulinelor. Aceste afirmații (apartenența ei la o familie nazistă) circulă frecvent pe rețele sociale și site-uri conspiraționiste. Cică bunicul ei, Carl Eduard Albrecht, sau un străbunic ar fi fost membru SS sau nazist de rang înalt. Nu există nici o dovadă concretă, dar numele amărășteanului e confundat deseori cu Karl Albrecht Oberg, un ofițer SS fără legătură de familie. Partea și mai hazlie e că toată dreapta suveranistă europeană o face cu ou și cu oțet pentru că e… (ptiu!) comunistă. Cum mama dracului? Simplu: cînd vrei să mînjești pe cineva, pune-i mai întîi o etichetă și apoi poți să dai în el ca la fasole. A sunat clopoțelul extremist? Nu mai e nevoie să țipe coana Leana: „Dovada! Dovada!“, cuvîntul s-a întrupat. Dar ce anume atît de abominabil a scos pe gură dna fon der Leyden? Un fleac. Groaznic, teribil fleac. A denunțat armistițiul rusesc, pentru parada de 9 mai, deși în timpul paștelui ortodox Rusia i-a pisat zi și noapte pe ucraineni cu rachete și drone. Așa, da, acum înțeleg perfect despre ce e vorba și de ce distinsa doamnă Uiorean (care, fie vorba între noi, trăiește la Bruxelles) denunță cu mînie revoluționară imperialismul occidental. Dar oare nu greșesc atribuindu-i un gen?
Brusc, e clar de ce va sărbători Ziua Victoriei abia după ora Moscovei. Repet, ca să fiu bine înțeles: e dreptul domniei-sale să scrie orice bălării. Dar e și dreptul meu să taxez o aberație. Au fost 27 de milioane de victime, fără-ndoială (11-13 milioane de soldați, 13-14 milioane de civili). Dar militarii (soldații) au murit în marea lor majoritate din cauza comandanților care n-aveau decît o tactică simplă, carne de tun. Ca să nu mai vorbim de proasta înarmare din primii ani. A fost, fără îndoială, un sacrificiu imens. E nebun cine neagă asta. Însă nu a fost pentru lichidarea fascismului, cum crede distinsa ignorantă. A fost o răfuială între doi frați de cruce. Între 1939 și 1941, cele două state prietene și frățești au împărțit Europa cum au poftit. Pe 17 septembrie 1939, Armata Roșie a trecut granița poloneză fără declarație de război, într‑o misiune pe care Moscova a prezentat‑o oficial drept „ajutor pentru ucrainenii și bielorușii amenințați de haos“. Cum mai găurește firul roșu istoria! Nu așa a sunat și „operațiunea specială“ împotriva Ucrainei, în 2022? Dar n-am terminat. În noiembrie 1939, URSS a anexat teritoriile poloneze ocupate, integrîndu‑le în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană și Republica Sovietică Socialistă Bielorusă, iar 13,5 milioane de foști polonezi s-au trezit „cetățeni sovietici“. 13 milioane de prizonieri, dintr-un foc! La o șezătoare din Katyn șezură și plînseră vreo 20.000 de ofițeri polonezi. Stai ușor și nu mîna, că mai am: în registrele de la Kozielsk, Starobielsk și Ostașkov, s-au regăsit nume de familii recunoscute ca evreiești, inclusiv comandanți și subofițeri iudaici – executați. Că pă URSS îl durea-n beșcă de holocaust. Păi, nu fusese mare bal mascat în Ucraina, în timpul Holodomorului, unde au crăpat de ghiftuiți ce erau 3,9 milioane de ucraineni?
Cu sprijinul Germaniei naziste, URSS a înșfăcat teritorii și populații din Finlanda, Țările Baltice și România. Mă uit că din Finlanda a luat 11-12% din teritoriu, exact ce încearcă să facă acum cu Ucraina. Al dracu’ năduf revoluționar!
(va urma – că mai am)