Infatigabila silfidă Adrian Papahagi

Nu credeam să-nvăț a-l nemuri vreodată pe – oricum nemuritorul – Adrian Papahagi. Remarcat încă din fragedă pruncie partinică pentru calitățile de ghost writer al nu mai puțin galantonului Baconschi, universitarului nostru, însetat de politică și de sîngele lui Ponta, părea a-i fi venit apa la moară. Unde-l prindea pe nefericitul de cîrlan, acolo-l rușina, pe loc! Să-i stea-n gît obiceiul cel urît de a copia în capitalism.

Avîntat, doctorul Papahagi i-a pregătit bolnavului Ponta un hap și mai amar. Cînd a sosit premierul francez, Jean-Marc Ayrault, în loc de pîine și sare, românul nostru verde l-a întîmpinat cu o frumoasă delațiune. Pisoiul român se obrăznicise la moștenirea culturală franceză. Se știe că franțuzii sînt scrofuloși la datorie și, cînd vine vorba de mîndria națională, intratabili. Așa că tînărul popular și-a mai putut ogoi amarul de a nu fi intrat în Parlament, băgînd o irefutabilă strîmbă.

Dar să vezi soartă crudă! Nu a apucat bine să se usuce tonerul de pe actele constitutive ale PMP, că situația s-a schimbat dramatic. Bietul Papahagi! A apucat să grăiască cu pompă metaforică și s-a dus dracului rapița: „Nu sîntem Albă ca Zăpada, ăsta nu e mărul vrăjitoarei, nu vă va sta în gît, fiți alături de noi“. Ei bine, mărul acesta nu ne va sta nouă în gît, ci lui, că e de furat. Fructul cu pricina a fost simbolul electoral al lui Jacques Chirac, din 1995. E copy/paste cu acte în regulă. Victor Ponta poate respira ușurat