Jurnalul lui David Petraeus (fost şef CIA şi general al amantei americane)
9 noiembrie 2012 – Mi-am dat seama prima oară că am nevoie de o amantă cînd nevastă-mea a început să nu mă mai lase să mă joc cu dronele în pat. Am înţeles că n-am voie cu tancul că se strică arcurile de pat, dar ce fel de femeie trebuie să fii să interzici dronele? Toţi ceilalţi şefi de servicii străine au voie cu jucăriile lor în pat, eu de ce n-am?
11 noiembrie 2012 – Spre deosebire de vaca de nevastă-mea, Paula, amanta mea, a reuşit să mă cucerească încă de la prima întîlnire, cînd m-a tras în cîmpul minat şi mi-a zis: „Invadează-mi trupul ca pe o ţară din lumea a treia, David. Batjocoreşte-mă şi înfige-ţi steagul adînc în mine ca să-mi furi tot petrolul!“. Mai departe nu mai zic, dar i-am proclamat independenţa de mai multe ori şi am hăituit-o ca pe talibani.
14 noiembrie 2012 – Un mare dezavantaj atunci cînd începi să te culci cu biografa ta e că rişti mereu să te trezeşti cu tot felul de pasaje bizare în memorii. De exemplu, la capitolul despre Războiul din Irak nu-mi aduc aminte să-i fi dictat vreodată: „În seara aia m-am purtat ca un porc de măgar, aşa că m-am dus în baie să mă ating singur şi am dormit pe canapea unde am sforăit toată noaptea ca o hoardă de rinoceri“.
Jurnalul Paulei Broadwell (amanta şi biografa lui David Petraeus)
28 octombrie – Dragă jurnalule, îţi încredinţez un mare secret. Sunt îndrăgostită de şeful CIA. M-am gîndit mult dacă să-ţi spun sau nu. E un secret atît de mare încît va trebui probabil să te ucid. Dar pînă atunci, să-ţi povestesc mai multe, ca să nu te omor degeaba. David e un bărbat minunat. Atunci cînd îmi face o petrecere surpriză sau un cadou surpriză, reuşeşte extrem de bine să păstreze secretul. De ziua mea, doar el, Obama şi şefa Departamentului de Stat au ştiut ce cadou o să-mi dea, după ce au analizat în detaliu toate variantele, în biroul preşedintelui.
3 noiembrie – Mă gîndesc mereu ce norocoasă sînt. Deşi e căsătorit, David poate veni oricînd să mă vadă, pentru că nu trebuie să-i dea prea multe explicaţii neveste-sii, din moment ce lucrează în spionaj. Mai ciudat a fost atunci cînd mi-a spus să nu-i las urme pe gît decît cu cuţitul sau cu patul armei, nu cu buzele, pentru că ultimul spion american care s-a pupat lasciv cu un terorist arab a făcut asta pe vremea Uniunii Sovietice.
10 noiembrie – Acum, că a ajuns în presă toată povestea cu David Petraeus, nu mai e cazul să te omor, dragă jurnalule. Ai avut noroc, ce să zic. Oricum, nu-nţeleg gestul lui David de a le spune tuturor despre aventura cu mine. Se pare, din păcate, că am fost pentru el doar o biografă ca oricare alta, cum au mai fost înaintea mea şi cum vor mai fi, cu siguranţă, şi după mine.
Publicat în Cațavencii, nr 45, 14-20 noiembrie 2012