Din mintea cu noduri și din sufletul ei mic și plin de sticluțe de bulion, Viorica Dăncilă a venit cu un nou referendum: să înăsprim predepsele, să castrăm chimic violatorii și, mă rog, ce s-o mai nimeri.
Asta e ca și cum, după un accident auto la care ambulanțele au venit după cinci zile, primul lucru la care ne-am gândi ar fi să mărim amenzile și pedepsele din Codul Rutier.
Problema a fost a autorităților. Ca de cele mai multe ori. Criminali și mizerii umane vor fi cât e lumea. De-aia avem autorități, de-aia facem legi, de-aia compunem tot felul de reguli și ne ținem după anumite comportamente.
Și de-aia e bine să ne uităm la autorități altfel decât prin lentila abstractă a lui „Ciuma Roșie“ sau „Corupția ucide“. Toate exemplele ne arată că exploatarea politică a unor evenimente, pe termen scurt, electoral, nu duce decât la conservarea rahatului din societate, ba chiar la potențarea duhorii lui.
Am văzut, la câteva zile după tragedia de la Caracal, că polițiștii puteau acționa mult mai devreme, că Serviciul 112 ar putea fi mult mai performant dacă ar folosi un sistem de localizare care este gratuit pe piață, că nu trebuie să stai după acordul niciunui procuror și al niciunui judecător pentru a intra în curtea cuiva și a salva viața unui om.
Doar că asta nu s-a întâmplat. Și nu s-a întâmplat din partea unor oameni care trebuiau să facă, aveau datoria să facă să se întâmple asta.
Și când te gândești că nimic din această infinită tristețe nu ar fi existat dacă în România ar funcționa un transport public județean cât de cât decent.
