Băi, voi ştiaţi că există o orchestră a inginerilor? Nu numai că există (încă din 1956), dar Orchestra Inginerilor „Petru Ghenghea“ e şi cea mai puternică orchestră de amatori din România. Inginerii-muzicieni amatori şi-au făcut o orchestră atît de profesionistă încît concertele lor au fost extrem de bine primite nu doar la noi, ci şi pe-aiurea – în Marea Britanie, Germania, Italia şi SUA, printre altele.
Eu n-aş fi aflat toate astea dacă nu făceam unul dintre puţinele lucruri care mă „mişcă“ într-o frumoasă dimineaţă de duminică: o excursie la Ateneul Român, pentru un concert special.
Cînd am intrat pe porţile Ateneului nu mi-a venit să-mi cred ochilor: se stătea deja pe scări şi în picioare, ca-n autobuz. Nu mi-aş fi închipuit că sînt atîţia oameni treji în Bucureşti la ora aia. Erau, şi veniseră toţi să se bucure de un regal simfonic.
Iar special era faptul că la bagheta dirijorală s-a aflat un talentat tînăr româno-american, Vlad Vizireanu, în timp ce pianul din „Imperialul“ lui Beethoven a fost ocupat convingător de şi mai tînărul său coleg taiwanezo-american Sean Chen.
Pînă la „Imperial“, orchestra condusă cu hotărîre de Vlad Vizireanu (complementată de cîţiva muzicieni din Filarmonica „George Enescu“) a încălzit publicul cu uvertura operei Don Giovanni, iar în partea a doua a atacat dificila simfonie „Patetica“ a lui Ceaikovski. Absolut remarcabil: în premieră şi după doar trei repetiţii!
Ştiu, v-aţi fi aşteptat la ceva bancuri despre ingineri şi muzică… Not this time! Mi se pare demn de toată lauda faptul că, după ce oamenii ăştia fac ceva util în timpul serviciului, mai au timpul şi pasiunea să facă şi ceva frumos, pe deasupra. Cinste lor, cinste inginerilor!