Inițiativa cetățenească și Guranul

Ce se întâmplă când Guranul zgâlțâie jurnalismul independent, când Guranul ia presa pe cont propriu? Se întâmplă o aplicație.

E foarte amuzantă chestia asta cu aplicațiile. Dacă unuia i se pare că a râgâit mai amuzant la o bere cu prietenii, zice: “Hei, ce-ar fi să ne facem o aplicație cu asta?”. Evident, găsește alți doi dobitoci care cred că e ceva amuzant.

Iată ce scria, în decembrie anul trecut, Moise Guran despre alerta de cutremur: “Această alertă este însă un experiment, realizat de Institutul Național pentru Fizica Pământului (INFP) împreună cu noi, cei de la Biziday. (…) Teoretic, există o șansă ca alerta să ajungă la dumneavoastră înaintea undei de șoc. (…) În același timp, dar tot teoretic, alerta se activează în maximum cinci secunde de la ciocnirea (sau ruperea) plăcilor, în subteran”.

Altfel spus, Guranul a testat cutremurul pe oameni într-o colaborare stupidă, într-o complicitate cu Institutul Național de Fizica Pământului. Zice Guranul mai departe: “Practic, vom afla cu toții dacă a funcționat în momentul producerii unui cutremur de intensitate cel puțin medie”. Adică era ceva care nu prea era nimic, dar la un moment dat vom vedea noi ce e. Și cam asta s-a întâmplat, nu?

Așadar, marea problemă a INFP era că nu găsise o aplicație făcută de un freacă-Internetul ca să-și proptească și ei alerta.

Să nu aveți nici un dubiu, în mintea Guranului această alertă este un pas spre transparență, spre informare, spre accesul neîngrădit al cetățeanului la deciziile “statului”.

Să știe oamenii, să fie preveniți! – striga așadar Guranul.

Evident, alerta s-a dovedit a fi un mare fâs, ca toate chestiile făcute de Guran. E bine că nu au fost răniți oameni și că totul s-a terminat cu bine, cu Guranul făcându-se a nu știu câta oară de râs.

Dar de ce INFP a intrat în această colaborare cu Guranul?

Marea miză a ultimilor ani este aceea de a lua România pe persoană fizică, așa cum ar fi zis Vanghelie. OK, voi, statul, voi, politicienii care formați, care articulați statul, nu vreți să vă reformați, să vă dați la o parte, să dispăreți, să eliberați România? Atunci nu ne rămâne decât o singură șansă: statul paralel, România paralelă, a oamenilor cinstiți, a oamenilor curați și competenți. În timp, România noastră va deveni tot mai mare, iar România voastră tot mai mică. În timp, România noastră o va înghiți și-o va elibera în toaleta istoriei pe România voastră.

Fenomenul e mai mare, amintiți-vă de tinerii de bine care lucrau undeva pe holurile Guvernului la nu știu ce proiect IT pentru debirocratizarea României. Lucruri lăudabile în sine, însă sufocate în propria naivitate și lipsite de orizont din pricina proastei înțelegeri a societății: ei voiau să demonstreze că statul dă bani aiutea pe soft-uri, că sunt licitații mânărite, că, nu-i așa, “nu se face treabă”. Asta știam, cu asta ne luptăm. Doar că problema este de a identifica acele măsuri prin care să corectăm sistemul, nu să chemăm niște băieți care în timpul lor liber ne repară și nouă prizele. Știam că acele soft-uri se pot face, știm că este posibilă o Românie mai decentă birocratic, nu despre asta e vorba.

Chiar și USR-ul, în ultimă instanță, a fost o astfel de inițiativă cetățenească.

Din păcate, în loc să credibilizăm statul, în loc să credibilizăm instituțiile statului, noi muncim la subminarea lor, creând continuu discursul unui stat paralel, al unui stat privat, plin de avânt cetățenesc.

Cetățenii vor să ia puterea, vor să schimbe orânduirea, însă fără să răstoarne actuala orânduire, ci în paralel.

Tot demersul nu este doar stupid și sortit eșecului, ci și extrem de dăunător.

Între timp, acest stat slab și cu eticheta corupției în frunte trebuie să rămână astfel fie doar și pentru a legitima statul paralel, al cetățenilor contribuabili, al luptătorilor pentru știri “adevărate” și pentru depolitizarea clasei politice, dacă se poate. Și trebuie să se poată pentru că așa vrem.