Abia coborâsem din cursa București-Londra și mă îndreptam spre controlul pașapoartelor când l-am văzut pe băiatul cu geacă de piele și șapcă pe cap care semăna puțin cu Mircea Badea. Cel puțin așa mi s-a părut pe moment. Aceeași figură subțire și alungită, aceeași privire decisă de om care nu înțelege viața, dar totuși o ia în serios. La un concurs de sosii ale lui Mircea Badea, probabil că ar fi ieșit pe locurile 2-3, însă întâmplarea face ca el să fi fost chiar Mircea Badea. Mi-am dat seama de asta atunci când am văzut cine-l așteaptă dincolo de controlul pașapoartelor. Carmen Avram și Adrian Ursu. Da, sigur era Mircea Badea, altfel mi se părea prea mare coincidența: trei oameni care doar seamănă cu niște vedete Antena 3, umblând împreună de parcă o agenție de casting i-ar fi adunat din toate colțurile țării ca să inducă lumea în eroare.
Așteptam la coadă, cu mult în urma lui, atunci când lui Badea i-a venit rândul și s-a dus la unul dintre ghișeele unde ți se controlează pașaportul. A fost începutul unei lungi parlamentări. Nu știu ce-avea suspect, nu știu ce indiciu discret i-a dat de înțeles fetei de la ghișeu că are în față un om cu probleme, dar Badea a rămas pe loc o grămadă, prins într-o luptă inegală cu birocrația și limba engleză. Atunci când mi-a venit rândul și am ajuns la ghișeul alăturat, fata de la vamă îi răsfoia inchizitor pașaportul. Tot nu voia să-l lase să treacă. Din toată discuția lor n-am auzit decât cuvintele lu Mircea Badea: ”Iu nău, siti breic, vacheișăm…” La mine a mers repede. Am arătat pașaportul, l-am primit înapoi și am plecat mai departe. Probabil că Badea tot acolo e și acum, implorând-o pe funcționară să facă schimb de locuri, pentru că el explică mai bine de la măsuță.
5.260 de vizualizări
bai panaete, tu stii de cine te-ai luat? te-ai luat de insusi el.
si-ai dat de dracu.