Jurnalul lui Li Keqiang (premier chinez)
25 noiembrie 2013
Întâlnirea cu delegația română a mers bine, n-am ce să le reproșez, doar că la final s-a petrecut un incident jenant. Un polițist ne-a pus cătușele pentru evaziune fiscală și ne-a anunțat că n-o să mai vindem niciodată chiloți, maiouri și ciorapi în Dragonul Roșu. Abia atunci când Dragnea și Ponta l-au lămurit că sunt cel mai puternic chinez din lume, gaborul m-a eliberat și și-a cerut scuze: ”Îmi pare rău, Mister Pink, a fost o confuzie, mai greșește omul, respectele mele. Ce mai face doamna Moni, e bine, sănătoasă? Fetița, Irinuca, tot cu piticu’?”.
26 noiembrie 2013
Dragă jurnalule, mereu când fac o vizită în Europa sau în America de Nord, un lucru mă scoate din sărite. Toată lumea presupune că, fiind chinez, în mod automat trebuie să știu arte marțiale. Îi urăsc pe oamenii care gândesc așa. Uneori îmi vine să le dau cu piciorul peste față sau să-i pun la pământ cu un procedeu vechi din judo.
27 noiembrie 2013
Nu pot să spun că n-a fost lucrativă întâlnirea asta de la București. Am avut întrevederi cu oamenii de afaceri locali și am semnat contracte de export în valoare de peste un miliard de dolari. În mare parte, pentru caiete cu Sailor Moon și rigle colorate pe care vezi altă imagine dacă le înclini puțin.
Jurnalul lui Victor Ponta (premier român)
24 noiembrie
L-am avertizat pe Mirel Palada, purtătorul de cuvînt al Guvernului, ca nu cumva să repete episodul jenant cu Băsescu și să-i insulte pe oaspeții chinezi. Mi-a spus să stau liniștit pentru că în nici un caz n-are de gînd să-i facă bețivi sau matrafoxați. Cel mult o să-i facă “gălbejiți”, “năpîrstoci”, “cocalari” sau “orezari”.
25 noiembrie
I-am așteptat astăzi șase ore în frig, la aeroport, pe oaspeții chinezi. Degeaba. Cînd am ajuns înapoi la guvern am aflat că au sosit încă de dimineață, prin poștă, ascunși într-un colet. Cică e mult mai ieftin să circuli cu poșta și ai și mai mult loc la picioare decît dacă mergi cu avionul.
26 noiembrie
Am vrut să le arăt chinezilor cîteva din frumusețile României. Mi-au spus că n-are rost, le știu pe toate. Au acasă o copie fidelă a României construită prin anii ’70. Ce mă enervează destul de tare e că pînă și copia asta e condusă tot de Băsescu. Mă rog, de o sosie a lui Băsescu.
27 noiembrie
Chinezii s-au arătat foarte interesați să investească în mai multe domenii, precum transporturile, industria sau agricultura. Sînt foarte drăguți, dar cui îi pasă? Ce mă interesează pe mine e dacă vorbeau serios cînd ziceau că vor să deschidă o fabrică de copiat la Buzău. Pentru noi, micii manufacturieri, ar fi mană curată.
