A devenit o modă să-ți bazezi articolele, postările, răspunsurile la micile probleme ale vieții și la cele mari, ale politicii, pe informațiile unei mașini care a jurat să spună numai și numai adevărul. În felul ăsta, lupta cu un astfel de adversar părea tot mai anevoioasă. Fugi de-aci, bade, te pui cu mașina? Așa cum, odinioară, erai ridicol dacă te puneai cu nebunul satului. Eu însumi am purtat lungi discuții cu noul taur comunal al științelor și al înțelepciunii universale. Pentru un cetățean de rînd, este peste poate ca mașina să greșească. Omul, da. Unde mai pui că omul poate minți. Mașina de-aia e mașină, să nu-și sufle mucii odată cu sentimentele. Ceea ce arată – cum altfel? – că imensa majoritate a mulțimilor habar n-are cum funcționează modelele largi de limbaj, LLM-urile. Cum nu scriu aici un articol de știință aplicată, că nu mă lasă simțul ridicolului, am să explic doar că fiecare cuvînt are descrisă în frază o gamă largă de semnificații contextuale, iar următorul cuvînt (token) vine și el cu semnificațiile lui, astfel încît, la sfîrșit, mașina are la dispoziție din miile de miliarde de posibilități numai cîteva. Acolo, mașina culege din baza de date disponibilă posibilitățile logice transmise de mesajul complet. Cu cît întrebarea omului e mai precisă și mai detaliată, cu atît (se zice) răspunsul e mai credibil, mai exact. Cu cît e mai vagă, cu atît Inteligența Artificială halucinează mai tare. Unii oameni înțeleg, alții nu-și bat capul. Ei bine, tocmai pornind de la acest principiu, că prostimea nu-și stoarce neuronul, rușii au înțeles cum funcționează chatboții.
Stați, că n-am terminat. Copilul nostru drag, care știe să citească și care colindă sursele de informație disponibile pe net în mai puțin de o secundă, are la dispoziție exclusiv ce e la liber. Da’ omu’, de ce nu procedează la fel și veriga slabă? Păi, pentru că trebuie să scoată banul gros din buzunar, să plătească The New York Times, Financial Times etc. Bine, bine, da’ IA cum de poate? Ei bine, aici e șpilul. Nu poate. IA nu are la dispoziție decît ce e la liber, eventual prin comentarii din social media. Acolo se adapă, în deplină devălmășie, omul și mașina. Numai că mașina e mult mai setoasă și, ca orice ființă lacomă, e ușor de păcălit.
Rușii sau coreenii sau americanii sau patagonezii creează 100, 1.000, 10.000 de saituri de căcat, burdușite cu te miri ce și compensează prin număr și libertate ceea ce le lipsește: adevărul. Acolo și de acolo se revarsă informațiile aiurea (fake). LLM-urile de pe piață au fost antrenate pînă în 2023/24. Cînd ceri o informație recentă, IA, ca un cîine credincios, nu așteaptă decît comanda „Aport“! și scanează net-ul. Și peste ce dau – că saiturile/ziarele de informații serioase nu le mai dau voie? Peste cele moca, alea doldora de aiureli. Bine-bine, dar de ce ar face un stat, un grup sau o organizație un asemenea efort? Sper că nimeni nu mă întreabă așa o prostie. Calea cea mai sigură să învingi un adversar nu e confruntarea, ci haosul, dezorganizarea, libertatea aranjată a cuvîntului și a conștiinței. Adevărul sau post-adevărul au ajuns o chestie de cantitate, de majoritate. Cum îmi zicea un amic, dacă scrie pe 200 de saituri că Iaru e episcop negru la Mecca, atunci cînd îl întrebi pe ChatGPT o să zică că Iaru mai are puțin și va fi papă.
Pe mașină o doare-n bengă de adevăr. Exact cum spusei mai sus, pentru mașină adevărul e majoritar. De fiecare dată cînd se întrunește majoritatea, hop, și adevărul. Cine a înțeles principiul va cîștiga războiul. Las’ că jumătate de treabă e făcută de prostia omenească, și asta nu de la Creangă, ci de cînd e omul om.