Interesul național sună întotdeauna de două ori

Găbiță „Interesul Național” Oprea a rămas stăpînul Guvernului de Paște, cîtă vreme titularul a zburat să-și ia lumina de la americani. Și ce face un bun stăpîn, singur în clădirea Guvernului? Dimineața sacrifică doi-trei miei pe care urmează să-i folosească drept gustare frugală în jurul prînzului, ciocnește singur două ouă roșii, își urează un „Fie ca” creștinesc și începe să dea telefoane. Pfui, ce bine e să ai toate liniile STS-ului libere și să poți suna în liniște pe oricine vrei tu… Oancea de la B1 e cap de listă. „Să trăiți, dom’ Sorin, vă sun în interes național. V-ați mai gîndit, îi dați emisiunea înapoi la fata aia? Nu? Păcat, mare păcat.” Oancea a picat, să-l ștergem de pe listă. Ghiță? „Ce faci, băi Sebi? Uite, am și eu o problemă de interes național. Știi, am o fată numai bună de moderatoare la tine la RTV. O știi, zici că te-a înjurat că i-ai dat 4.500 de euro pe lună? Măi, nu știu ce să spun… Ei, dacă nu se poate, asta e, îmi cer scuze.” Mda, nici Ghiță. Da’ Gâdea? „Alo, domnu’ Gâdea, cu tot respectul, în interes național, dacă mă înțelegeți. Aaaa, nu sînteți pe teritoriul național, sînteți în America? Cu șefu’? Nu? Ufff. Știți, mă gîndeam că, dacă vă rog eu, poate ați putea să-i dați o emisiune Sorinei Matei… Nu mă mai auziți? Alo, alo, domnu’ Gâdea… Alo!” Ce-nseamnă telefoanele proaste din State! Pur și simplu, nu te aude omul cînd vorbești despre interesul național. Ar mai fi Gușă și Teszari. Hm, da’ doamna nu vrea chiar oriunde, cică trebuie o televiziune cu rating mai mare, să aibă de unde să coboare. „Doamna Matei? Eu sînt, săru’ mîna. Să știți că n-am găsit. Ei, nu, nu e vorba că n-am eu influență, da’ vă știe lumea, doamnă. Da’ știți ce m-am gîndit? N-ați vrea dumneavoastră să reveniți la unitate? Că avem niște recruți noi, cam surzi, și n-are cine să țipe la ei…” Na, c-a închis și asta. Ce zi, domnule, ce zi…