Iar face puşcărie. Iar a prizat. Rapper-ul Tudor Sişu din La Familia.
Reporter: Iar?
Tudor Sişu: Iar.
Rep.: E plăcere?
T.S.: Aş zice fericire.
Rep.: Repetată.
T.S.: Prelungită.
Rep.: Vertij?
T.S.: E o bagabonţeală fericită.
Rep.: Dar nu mai eşti tu.
T.S.: Dar cine să fie? Eu sînt, absolut, eu, peste tot, în abis fără abisuri.
Rep.: Dar suspenzi realitatea.
T.S.: De ce-i nevoie să mă hrănesc cu tot, tot, tot? Nu există lumea. Există, precis, bucata mea de univers şi trăiesc cu ea.
Rep.: Şi cînd te trezeşti din lumea ta?
T.S.: E de căcat, e de pişat. De asta cel mai bine e să fii în priză.
Rep.: Spune-mi, ce te supără?
T.S.: Păi, cînd se întîmplă ca acum. Oameni ca mine. Trădători, cretini ce mă bagă la zdup. Nu sînt traficant. Trag, nu-s dilăr. Ce-mi trebuie? Şi atunci, cine? Ăla! A, ăla. OK, băi, pulă, treci la locul tău. E judecată asta? Nu, e prejudecată. E o muie pe care o iau fiindcă se ştie că sînt Sişu.
Rep.: Nu-i mişto să-mparţi fericirea cu alţii?
T.S.: Asta-i muzica, nu drogul.
Rep.: Omul e defect? Drogul îl repară?
T.S.: Nu cred că omul, cum e el, poate să se suporte pe sine la infinit. Are nevoie de el însuşi într-o formă mai vagaboantă. Tu te suporţi? Te înghiţi? Uite, de asta. Atîta timp cît nu sînt nociv pentru ceilalţi, lasă-mă, nene, liber.
Rep.: Cum e lumea?
T.S.: Nu mă interesează. Felia mea e cenuşie. Frustraţi, cretini, români.
Rep.: De ce nu pleci?
T.S.: De ce nu pleacă ei? De ce nu ne eliberează de imbecilitate?