La un post de radio foarte serios, numit Rire et Chansons, în cadrul unei emisiuni la fel de serioase, C’est quoi, ce bordel?, un foarte serios umorist francez de origine marocană, vorbind despre cel mai manierat şi cel mai cinstit sport din lume, a catadicsit să propună drept căpitan al echipei franceze de fotbal un cerşetor de-al nostru, plantat pe Champs-Élysées, care să întindă mîna spre arbitru şi să-i ceară mingea „Pour les enfants!“.
Această glumiţă pierdută-n văzduh şi extrasă din neantul radiofonic de urechea vreunui copoi vigilent, angajat de Ministerul de Externe ca nu cumva vreun copil să lipească ciungă franţuzească de gardul Ambasadei noastre din Paris, s-a transformat într-un soi de tragedie antică jucată pe scena operetei.
Nu pot crede că ăl mai fin şi mai nuanţat ministru român, Teodor Baconsky, autor al cărţii Le Rire des Pères. Essai sur le rire dans la patristique grecque, şi-ar putea pierde într-atît simţul umorului, încît să perceapă acel banc de undă scurtă ca pe un găinaţ de vrabie marocană căzut pe manşeta apretată a diplomaţiei româneşti.
„Turnul înclinat“ din Dilema Veche, adică rubrica în care ministrul îşi pritoceşte eseurile, pare să fi intrat într-o erecţie necontrolată, dacă acceptăm ideea că nota băţoasă a Ministerului, semnată Teodor Baconschi e scrisă chiar de Baconsky. „A devenit revoltătoare această identificare persistentă a cetăţenilor români cu fenomenul cerşetoriei şi se cuvine să condamnăm aceste derive de limbaj înainte ca ele să se transforme într-o ostilitate la adresa comunităţii româneşti din Franţa. (…). „Considerăm că astfel de manifestări nu fac decît să dezvolte o atitudine ostilă la adresa românilor prin propagarea către publicul larg a unor stereotipuri negative, care se răsfrîng asupra unei întregi naţiuni. MAE încurajează reprezentanţii mass media franceze să viziteze România pentru a cunoaşte realităţile din ţara noastră sau să apeleze la mărturii de la conaţionalii lor, care trăiesc sau vizitează ţara noastră.“
Faptul că biblica meserie a cerşitului e practicată cu atît profesionalism de conaţionalii noştri pe alte meleaguri ar trebui să-i insufle doctorului în antropologia religioasă mai degrabă fiori metafizici decît ranvouri oficiale, cu atît mai mult cu cît marocanul a fost destul de blînd şi nu s-a referit la caracterul canibalic al cerşetorului român, ce nu se sfieşte, cînd întinde mîna, să exclame: „Dă şi mie un franc, mînca-ţi-aş…!“.
Cît despre invitarea jurnaliştilor francezi în patria noastră întru pipăirea realităţii, zău, domnule ministru, că n-o să le fie uşor cînd vor simţi pe propria piele că pe aici cerşitul e un moft, fiindcă ciordeala-i baza.