Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Vreți? Nu, pe bune, chiar vreți? De manuale zic, că tot anul 2018 v-ați miorlăit că sunt puține, că nu sunt, că sunt greșite, că sunt scumpe. Hai, pălmașilor, că 2019 e anul educației. Începem direct cu un manual. Materia? Realizările Guvernului. Guvernul a anunțat la început de an că vrea să scoată, pe bani publici, o carte despre realizările sale din anul 2018. Cheltuielile vor fi suportate de Comisia Națională de Strategie și Prognoză, dar nimeni nu știe momentan […]

Ai zice că rubrica asta este sponsorizată de vreo organizație extremistă care contestă parcurile și că e scrisă de cineva care a avut un episod personal neplăcut cu un parc, iar acum își varsă aici amarul. Dar nu e. Pur și simplu, la noi, parcurile sunt jucăria preferată a administrațiilor publice locale puse pe spart bani aiurea pe la firmele tovarășilor și pretenarilor. E și normal, că doar vin campaniile. Bucureștiul, dincolo de a fi de departe cel mai poluat […]

Dacă luăm toate textele scrise în ultimii șapte ani în această rubrică, ne-ar ieși o minunată antologie a spartului de bani publici. Nu că ar fi o carte foarte utilă, că știm toți cum se termină, dar oricum ar fi mai bună decât manualele de clasa a șasea făcute în acest an de către editura unică a Ministerului Educației. Până acolo, însă, avem măcar un muzeu care, involuntar și mai ales neoficial, ar putea fi un muzeul al banilor publici […]

Dacă nu cumva anul ăsta am recoltat de pe câmpuri și ogoare bani cu sacul, e greu de priceput ce ne-a venit de aruncăm așa, în stânga și în dreapta, cu valută străină pe tot felul de demențe. Sigur, e greu de priceput dacă suntem naivi sau străini de România. Dacă nu suntem, știm: în anul Centenarului, să fie pâine și circ. Cum e și tradiția, de altfel, belșug la risipa de bani e în mod constant acolo unde nu […]

Și totuși, ce o fi cu România și cu parcurile? Cândva în istoria noastră recentă ni s-a spus că am fi Grădina Maicii Domnului. E posibil ca de acolo să ni se tragă și pasiunea asta pentru parcuri, devenită între timp obsesie în toată regula. Dar este de asemenea clar că nu prea le avem cu parcurile. Suntem ca omul ăla care se lasă la un moment dat convins că e necesar să se spele pe dinți, dar pentru că […]

Ce nu poți reproșa instituțiilor statului român e o eventuală lipsă a capacității de a conștientiza problemele cu care se confruntă populația. Nicăieri nu o să găsești un șef de instituție, primar, senator sau deputat care să nu știe că are pe lângă el copii defavorizați, fără acces la educație. Nici unul nu va spune că habar nu are de faptul că mulți oameni, care muncesc 12 ore pe zi, trăiesc sub limita sărăciei. Nici unul nu va spune că […]

Erau niște vremuri în care Petre Daea ne fascina și ne amuza copios zile întregi. Firea lui jucăușă, limbajul parcă scos din snoavele lui Ion Creangă, apucăturile lui de mascotă a unui popor barbar… băi, erau geniale. Până când nu au mai fost. Au venit alții, cu resurse de umor involuntar mult mai mari și am uitat de Petrică Oaea. Eh, dar un lucru e sigur: nici atunci și nici acum nu se întreabă nimeni ce mama naibii făcea, mai […]

E foarte posibil ca, peste mulți, mulți, foarte mulți ani, României să îi fie recunoscut meritul de a fi fost țară-pionieră în ceva ce s-ar putea numi „turism fără oameni”. Sigur, la ora actuală nu face nimeni așa ceva, dar pe măsură ce lucrurile vor evolua (sau nu), filozofia turistică a României ar putea să devină echivalentul turistic al unui gen literar. Pare atât de greu de crezut că peste ani și ani vor fi mai multe țări care să […]

Auzim foarte des și uneori chiar din gurile noastre nerecunoscătoare că românii sunt o nație căreia îi lipsește în mod profund capacitatea de a se organiza. De a face lucrurile „ca la carte”. De a face lucruri bine făcute. Măcar în anul centenarului ar trebui să ne regăsim mândria și să vorbim despre lucrurile pe care chiar le facem în mod organizat. Cu instituții. Cu protocoale. Cu angajați consecvenți și muncitori. Ca, de exemplu, risipa de bani publici. Pentru asta […]

Când nu te prea duce mintea, e foarte greu să-i prostești pe cei din jurul tău. Motivele sunt destul de evidente. Lucrurile însă devin destul de grave când entitatea pe care nu o prea duce mintea este o primărie. Astfel se realizează combinația fatală pentru cetățean: pe autoritatea locală nu o duce capul, dar are pe mână bani publici cu care se apucă de investiții. Ca să exemplificăm dincolo de teorie, la orice situație ipotetică de risipă de bani publici […]

Deja de ceva timp, problema presei românești e că nu moare. E ca atunci când cineva foarte bătrân, care și-a trăit viața cam cum a vrut, ajunge pe patul de moarte. Și stă, și stă, și la început toată lumea îl vizitează și stă cu bătrânul, după care vizitele sunt tot mai rare. Timpul trece, ăsta duce suferința de pe o zi pe alta și, per total, toată lumea suferă. Eh, cam așa e și cu o foarte mare parte […]

Este timpul să demontăm un mit. Ne vom referi la mitul conform căruia viitorul în materie de business le aparține celor care produc în domeniul IT și al tehnologiei viitorului. Spun unii că asta e cheia succesului în următorii câțiva zeci de ani și că pe astfel de domenii trebuie să ne concentrăm energia. Nimic mai fals. Cel puțin în România, unde cea mai profitabilă activitate rămâne și în acest an cocoșarea bugetelor administrațiilor locale. Există firme a căror singură […]

Este că v-am zis? Este, evident. Sigur, nu e nici un motiv de laudă să prevezi faptul că politicienii vor înșeua bugetul centenarului până când acesta va rămâne numai piele și os și va ajunge pe jumătate mort, în vreun șanț, pe la începutul anului 2019, când toate tonele de artificii se vor fi oprit din a ne distrage atenția de la tâmpeniile ce se întâmplau jos în timp ce noi priveam aiurea în sus. Era, cum spuneam, evident. Ca […]

Rămași cu capul în „epoca de aur” în care sportul era o chestie ce se practica la modul haiducesc, cu multă dăruire și mai puțină știință de carte, ne-am trezit de câțiva ani într-un univers sportiv străin nouă. Un univers cu mulți bani, cu brand-uri la care în comunism doar visam, acum aterizate ca sponsori principali la marile brand-uri sportive create în timp ce noi vegetam în tranziția anilor ’90 și, per ansamblu, un fenomen în fața căruia arătăm de […]

Când se vorbește despre unde suntem ca țară, discuția ajunge de fiecare dată la felul în care sectorul privat este năpăstuit cu consecvență de către stat. De când cu IT-ul, s-a format o nouă clasă de victime ale sistemului. Și în multe cazuri așa și e. Când înainte de prânz ai de făcut contabilitatea într-un fel și la întoarcere găsești pe birou trei alte noi taxe pe care să le plătești fără a tăia din salariul angajatului, asta sigur nu […]

Când te miri ce autorități locale din vreun oraș din România se apucă de “schimbat fața orașului” cu vreo investiție de mare amploare, de regulă te trece un fior pe șira spinării. E o frică absolut logică, pentru că experiențele anterioare ne-au demonstrat că ideile de felul acesta nu prea au un sfârșit fericit. E ceva în filozofia investițiilor revoluționare făcute de stat. Ceva îmbrăcat în speranță pentru viitor, dar cu miez de idee stătută și expirată de când lumea. […]

Nu că e chiar amuzant să scrii despre ce se mai întâmplă la Ministerul Turismului. În primul rând, în materie de ministere, e cam ca Sportul Studențesc la fotbal. Are tradiție, era pe vremea lui Udrea un nebunatic și jumătate, dincolo de niște momente de existență efemeră nu a făcut absolut nimic și acum a dispărut în flăcările anonimatului. Marea diferență între echipele de fotbal și ministere stă însă la momentul dispariției și însemnătatea lui: când nu mai auzi de […]

Facem noi mișto aici că e colț de gazetă și ce naiba să și facem oricum, dar uneori treaba e groasă, fraților. Uneori suntem trași pe sfoară nasol rău de tot și, aparent, nimeni nu zice nimic. Sigur, sunt alte griji și de cele mai multe ori nu pricepem noi, oamenii, ce fac ăia de sus. Așa ni se spune, nu? E, hai să vedem totuși ce mai face Ministerul pentru Societatea Informațională. Habar nu aveți ce e ăla, nu? […]

Nu neapărat că cineva din colțul acesta de pagină ar avea ceva cu Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat. Nu poți să ai ceva cu ei pentru că, în primul rând, nu le poți reține numele. M-am uitat pe notițe de trei ore până am transcris toată denumirea. E ca în școala generală, când se făcea mișto de numele colegilor: nimeni nu se lega de vreun nume atât de anost încât să nu îți poată rămâne pe veci […]

Nimeni nu poate contesta faptul că suntem ca vai de mama mamelor noastre și abia ne târâim între două guverne. Dar chiar și-așa greu cum ne e, haideți, băi, fraților, să fim optimiști. Sigur, e împărțită țara în două între reprezentanții poporului ce reprezintă interesele corporațiilor și reprezentanții poporului care urlă după Soros reprezentându-și propriile interese, dar hai să ne mai destindem, să mai ieșim în lume, să vedem niște mutre noi, să mâncăm un kebab și de pe la […]

Editoriale
  • Părinteasca dimîndare

    16 iulie 2019

    Simona Halep i-a bulversat pe englezi cînd le-a povestit că România, care-i cea mai mare producătoare de iarbă cu scaieți din Europa, nu are nici un teren de tenis cu […]

  • Alianța morților

    16 iulie 2019

    Al doilea mandat Iohannis își aruncă umbra împietrită peste următorii cinci ani românești. După calcule și arestări, fatalitatea are acum înfățișarea drobului de sare. Se pregătește perpetuarea unui alt președinte […]

  • Iar ne fug investitorii

    16 iulie 2019

    Cică ExxonMobil ar cam vrea să se retragă de pe platoul continental al Mării Negre. Cel puțin așa spun sursele publicației specializate Gas4Media. Publicație care nu uită să ne amintească […]

  • “Cine rîde undeva în lume, rîde de mine!” (Rainer Maria Rilke)

    9 iulie 2019

    Legea recunoștinței, conform căreia copiii care nu le vor cumpăra părinților loviți de Alzheimer înghețată pe băț vor fi deferiți Justiției, mi-a amintit de șocul pe care l-am trăit în […]

  • Isărescu al șaselea, unicul

    9 iulie 2019

    Între comunism și ziua de mîine, istoria a aruncat iarăși o punte de rău augur. Parlamentul României a pus, pentru a șasea oară, un informator al Securității în fruntea Băncii […]