Chiar dacă a fost o temă de dezbatere constantă, înzestrarea militară și modernizarea sistemului de apărare al României au primit o altă dimensiune odată cu programele și finanțările europene. Mai departe de bugetul național și alocările asumate în cadrul NATO, România derulează în prezent programe importante de înzestrare și prin instrumente europene de finanțare și cooperare, unde deciziile la Bruxelles pot influența direct ritmul în care România își consolidează apărarea.
Instrumentul SAFE „Acțiunea pentru securitatea Europei”, prin care Uniunea Europeană pune la dispoziția statelor membre împrumuturi de până la 150 de miliarde de euro pentru investiții în apărare și achiziții comune, este de departe cel mai elocvent și discutat mecanism prin care Armata României va fi modernizată. România beneficiază din acest mecanism de o alocare de 16,68 miliarde de euro, una dintre cele mai importante din Uniunea Europeană. În 26 august 2026, România a primit deja prefinanțarea de 2,5 miliarde de euro.
Din perspectiva României, miza SAFE nu este doar valoarea finanțării. Este vorba despre posibilitatea de a transforma resurse europene în sisteme de apărare antiaeriană, radare, muniții, drone, vehicule blindate, nave, infrastructură și alte capabilități de care Armata României are nevoie. Ministerul Apărării a indicat deja că programele finanțate prin SAFE includ, între altele, radare, elicoptere, muniții, nave de patrulare, mașini de luptă ale infanteriei, sisteme antidronă și sisteme de apărare antiaeriană.
Aici apare importanța Parlamentului European și, implicit, a europarlamentarilor români care participă la negocierile privind arhitectura europeană de securitate și apărare.
Parlamentul European nu decide ce tip de armament cumpără Ministerul Apărării de la București, însă poate influența regulile, bugetele, criteriile de eligibilitate și modul în care sunt distribuite oportunitățile de finanțare. Într-o Europă care își regândește politica de apărare, aceste negocieri devin o parte a politicii naționale de securitate. Programul SAFE la nivelul României, așa cum arată astăzi, în ciuda unor critici, de multe ori justificate, are componente pozitive de necontestat.
Unul dintre europarlamentarii care s-au implicat în această discuție tocmai din perspectiva interesului României de a beneficia de noile instrumente europene e Victor Negrescu. În 2025, în cadrul dezbaterilor din Parlamentul European privind ReArm Europe și finanțarea apărării, vicepreședintele Parlamentului European a susținut un amendament prin care statele din Europa Centrală și de Est, aflate în prima linie în contextul războiului din Ucraina, să beneficieze de o atenție sporită în accesarea resurselor europene pentru apărare. Potrivit declarațiilor sale, amendamentul a fost negociat cu reprezentanți ai altor familii politice europene și a fost adoptat.
Poziția geografică a României și expunerea la un grad mai ridicat de risc au fost argumentele invocate pentru susținerea unui sprijin financiar sporit pentru statele din prima linie. Într-o declarație din septembrie 2025, europarlamentarul a precizat că a transmis Comisiei Europene o solicitare în acest sens și că a primit un răspuns scris, legând aceste demersuri de poziția României în cadrul SAFE. România este al doilea beneficiar ca mărime al instrumentului, cu o alocare de 16,68 miliarde de euro.
Pe lângă finanțarea înzestrării, Victor Negrescu a susținut inițiativa parlamentară privind incursiunile dronelor rusești în spațiul aerian al României. A inițiat și o scrisoare pentru găzduirea la Constanța a viitorului Hub European de Securitate Maritimă pentru Marea Neagră și a promovat amendamente bugetare pentru operaționalizarea acestuia. Aceste demersuri urmăresc protejarea porturilor, a infrastructurii energetice și a rutelor comerciale, inclusiv împotriva amenințărilor generate de drone și mine marine.
În paralel, Uniunea Europeană își construiește o politică industrială de apărare care urmărește creșterea capacității de producție, reducerea dependențelor externe și dezvoltarea unor lanțuri europene de producție. Programul EDIP European Defence Industry Programme este una dintre piesele acestei construcții. Parlamentul European a lucrat asupra cadrului legislativ pentru susținerea industriei europene de apărare, a cooperării transfrontaliere și a achizițiilor comune. În cadrul procedurii parlamentare, vicepreședintele Parlamentului European s-a numărat printre membrii Comisiei pentru bugete care au participat la votul asupra evaluării bugetare a programului.
Pentru România, această dimensiune industrială poate fi la fel de importantă ca simpla achiziție de echipamente, ba chiar mai importantă, fiind vorba de bani care produc plus valoare. Banii investiți în apărare pot contribui și la dezvoltarea capacităților de producție din țară, la transfer de tehnologie, la integrarea companiilor românești în lanțurile europene și la crearea unor capacități care să poată produce și întreține tehnică militară. Chiar planurile României prin SAFE pun accent pe localizarea unor componente ale producției în țară.
Aceasta este, de fapt, schimbarea majoră produsă în politica europeană de apărare: Europa nu mai discută doar despre cumpărarea unor echipamente, ci despre capacitatea de a le produce, întreține și înlocui. Iar pentru o țară precum România, aflată la granița Uniunii Europene și NATO, dezvoltarea unei industrii naționale de apărare conectate la piața europeană poate avea consecințe pe termen lung.
Negocierile europene sunt, în acest context, esențiale. În iunie 2026, Consiliul și Parlamentul European au ajuns la un acord provizoriu pentru simplificarea procedurilor din domeniul apărării, accelerarea investițiilor și sprijinirea industriei europene de profil. Obiectivul este reducerea întârzierilor administrative și facilitarea cooperării transfrontaliere și a investițiilor în capacități de apărare.
În acest proces, rolul europarlamentarilor români nu este doar acela de a vota la Bruxelles. Este și acela de a identifica din timp oportunitățile, de a negocia criterii care țin cont de realitățile României și de a susține proiecte prin care țara noastră să nu fie doar beneficiar al politicii europene de apărare, ci și participant la construirea ei.
Material realizat în cadrul unei inițiative editoriale cu finanțare europeană.