Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Io tarzan, tu gein

Zoom Io tarzan, tu gein

Profesorul Mihai Maci scrie, pe Contributors, un articol despre gîndirea și emoțiile studenților săi. Departe de a-i acuza ori de a-i umili, el trage un semnal de alarmă în legătură cu valoarea școlii, a celor 12 ani care au precedat facultatea. Își pune niște întrebări la care nu avem răspuns. Vorbește de sărăcirea limbajului organizat și articulat, care se răsfrînge în calitatea gîndirii, cu tot ce presupune ea: comunicare, argumentare, cauzalitate, logică, rigoare ori direcție. Prima constatare de la care pleacă e asta mare, de mai jos:

„Limba își reduce funcțiile pentru că se estompează comunitățile în care se exercită. Locul în care acest lucru se vede cel mai bine e «structura narativă» a lucrărilor studenților mei. Am pus în ghilimele sintagma «structură narativă» tocmai pentru că – cel mai adesea – textele scrise de studenți nu au nici una. Ei descriu, descriu și iarăși descriu niște lucruri care nu au altă ordine decît cea în virtutea căreia apar în mintea lor (și pe care nu o problematizează în nici un fel). Sînt mereu tentat să spun «povestesc», însă tocmai acesta e lucrul cel mai straniu: nu povestesc! A povesti presupune un început, un sfîrșit și un parcurs care le leagă. Într-un anume sens, orice poveste se spune din perspectiva sfîrșitului (anticipat, dezvăluit pas cu pas sau – dimpotrivă – păstrat ca surpriză). Toate poveștile au o morală, un tîlc, un sens: sînt decantarea unui gînd care te face să te oprești și să regîndești lucrurile bine știute. Iar sensul pe care-l descoperi te face să crești lăuntric. «Poveștile» studenților mei nu au nici finalitate, nici sens; ei se descriu pe ei înșiși și lumea așa cum o văd ei. […] Problema e aceea a modului în care arată, a felului în care sînt îmbrăcați, coafați, machiați […]; a imaginii care sare în ochi și captează privirea. Ca și cum ar fi ei înșiși un produs a cărui poză durează cîteva secunde pe un ecran. Imaginea e mută și se dispensează de cuvinte; dacă are succes, atunci intră într-un joc al împărtășirii emoțiilor“.

Sînt multe aserțiuni în articol și, printre altele, cred că autorul ar fi trebuit să fie mai atent la redactarea lui. Are niște „typo“-uri de care s-au legat multe discuții, eludînd meandrele concretului. Dar lucrul la care ne face atenți domnia-sa e tocmai simplificarea, dezarticularea gîndirii, în absența cuvintelor și a polisemiei lor. Un soi de „Me, Tarzan, you, Jane“, dar fără virgule.  Firește, ca întotdeauna la noi, lumea s-a împărțit în două tabere: entuziasmații și indignații. Nu au lipsit salturile ilogice „școala de pe vremea mea“ ori „de ce urîm tinerii“. Mă rog, fiecare e liber să creadă ce vrea. Însă vine statistica și scrie negru pe alb că 45% din elevi sînt analfabeți funcțional, iar la testele PISA sîntem penultimii. Adică la coada vacii. Aici nu mai e nimic de comentat, chit că ministra Învățămîntului s-a dat peste cap să facă din țînțar armăsar.

E un paradox al lumii moderne: toate mijloacele de comunicare se înghesuie să îți ofere totul mestecat pe tavă, dar înțelesul sau mecanismul rămîn secrete tot mai adînci, de nepătruns. E veșnica confuzie dintre simplu și simplist. „Simplu“ e clar, exact, coerent, iar „simplist“ e un deșeu. Sigur că dl Maci se referă și la „România educată“ (alt prilej de haz nebun pe seama sa). Numai că are dreptate. Na, au trecut zece ani și nimic nu s-a schimbat, cu excepția salariilor din învățămînt. O să fiu mustrat că nu înțeleg noua generație. Probabil că-mi place limbajul articulat, sub toate formele lui. Există, în limba română de azi, coduri lingvistice la care nu mă pricep, pentru că sînt depășit de timp, de tehnologie? Și asta e posibil, dar mă întreb (cu modestie, cum altfel?) cum se face că pricep cam tot ce s-a scris înaintea mea, pot să interpretez, să văd, să învăț – și taman noul limbaj (atît de simplu, după vorbă, după port) nu îl pot descifra? Problema e că dl profesor pune în ramă o chestiune crucială pentru România. Acești studenți sînt specialiștii de mîine. Ei sînt chemați să analizeze politica, societatea, climatul internațional – și să ia decizii. Nu-i vorbă, în disciplinele exacte nu e posibil să mergi mai departe fără să știi, fără să legi datele, să cîntărești consecințele. Ce nu știe (sau nu-și imaginează oamenii) e că gîndirea fără cuvinte și fără un limbaj complex e foarte rudimentară. Și asta într-o lume din ce în ce mai complexă.

Textul următor îi aparține lui Christophe Clavé și e din 2019: „Cu cît limbajul este mai sărac, cu atît există mai puține gînduri. Nu există gîndire critică fără gîndire. Și nu există gînd fără cuvinte.Dacă s-ar auzi astăzi un strigăt de ajutor, acesta ar fi adresat părinților și profesorilor: faceți-vă copiii, elevii, studenții să vorbească, să citească și să scrie.

Predați și exersați limba în cele mai variate forme ale ei, chiar dacă pare complicată, mai ales dacă este complicată. Pentru că în acest efort stă libertatea. Cei care explică constant că este necesară simplificarea ortografiei, curățarea limbajului de «defectele sale», desființarea genurilor, timpurilor, nuanțelor, tot ceea ce creează complexitate sînt groparii minții umane“.

Dar să dăm cuvîntul unui reprezentant al părții adverse, pentru că el exprimă cel mai bine viitorul: „Sînt inundate rețelele de băbăciuni și de zicerea asta idioată“.

Din această dilemă nu putem ieși.

Citeşte mai multe despre:

9 comentarii

  1. #1

    Putem ieși…din scena, așa cum vor ieși și ei. Vai de lumea pe care o vor lăsa urmașilor lor.

  2. #2

    Societatea de mâine va fi una în straturi.Așa cum este normal în democrație. Nu le cereți tuturor să-l citească pe Kant,Bulgakov sau Cărtărescu.Altfel cum ar fi posibilă diviziunea socială a muncii ? Dintotdeauna oamenii speciali au fost o minoritate.
    Nu pot să cred că toți tinerii sunt analfabeți funcționali. Avem studenți excepționali care studiază afară sau acasă, avem tinerii care cumpără cărți și citesc. Altfel editurile ar da faliment.Unii scriu scenarii de film și o fac bine. Dacă la o anumită facultate, un profesor constată lipsa crasa de cultură generală la studenți, și probleme grave de logică și raționament, atunci aceea facultate are o problemă. Problema se numește : admitere. Adică o selecție strictă a celor care dovedesc că știu și pot. Cum poți să admiți la Conservator un student fără ureche muzicală ? Cum poți școlariza promoții întregi( la stat și la privat), de tineri care visează să facă actorie de film și regie, doar așa pentru că există cerere ? La facultatea de filologie nu ai ce căuta dacă nu ai citit clasicii literaturii române. Este o bază pe care se poate construi.Este un minim minimorum.
    Nu ei sunt de vină că își doresc, ci aceia care nu le spun că nu au ce căuta acolo.
    Și toate aceste nenorociri vin din lăcomia de bani și cifre de școlarizare umflate. Dar mai există și altă nenorocire : profesorii „analfabeți”.Oare ajunge să ai o diplomă și un doctorat, ca să predai studenților ? A fi pedagog este o vocație și vocația trebuie să existe la toate cadrele didactice. Altfel se scot pe bandă tot felul de rebuturi.

  3. #6

    În „Revolta maselor”, Jose Ortega y Gasset scrie despre sărăcirea și omogenizarea limbii latine, precum și simplificarea mecanismului său gramatical, în perioada Imperiului Roman târziu – situație din care a rezultat așa-zisa „latină vulgară”. O situație similară celei de acum când, ca să-l citez pe filosoful spaniol, „se profilează deja cu claritate un fenomen ciudat (…): oamenii
    au devenit proști”

  4. #7

    Mă văd nevoit să-l retrag pe Kant de lângă Cărtărescu și să-l introduc pe Nietzske.
    Poate că tripleta Kant-Bulgakov-Nietzske e pe placul microbiștilor.
    Se dezvoltă un fel de curent al celor îngrijorați de viitorul patriei. Auoleu,ce se va alege de țară dacă tinerii nu mai citesc ? Un fel bocet în coruri reunite.
    „Timeo homine unius libri” ziceau latinii. Adică : Teme-te de omul cu o singură carte (cel care a citit o singură carte).
    Dar ce faci cu cei care n-au citit nici măcar o carte ? Păi ce să faci:
    parlamentari, oameni de afaceri, muncitori în construcții, agricultori, actori,milionari, miliardari ș.a.m.d.
    Sunt mii de exemple de oameni care au reușit în viață complet analfabeți.
    Câți absolvenți de ASE au făcut afacerile lui Becali ? Câți au auzit de Marinescu-Bragadiru, cel care sărac și fără educație a ajuns unul dintre cei mai bogați români ? America e plină de actori fără studii de specialitate. La ei e chiar o mândrie să fi plecat de jos. La noi societatea cere „pedigree”. Pe Alain Delon lipsa studiilor nu l-a împiedicat să devie un monstru sacru al cinematografiei. Un român a ajuns prin forțe proprii general. S-au găsit unii care sa-i conteste trecutul, când în tinerețe a lucrat cinstit la munca de jos. Pentru alții din alte țări faptul că au spălat vase și au făcut munci umile e un fel de mândrie. La noi nu.
    E plină lumea de proști cu diplomă, și ăștia sunt cei mai periculoși. La teorie sunt toți doctori iar la practică sunt niște catastrofe.
    Și au unii o satisfacție perversă pentru știri negative. Probabil citesc în diagonală și aleg titluri de genul: Vine urgia peste România; Copilă abuzată de propriul părinte; Viol în grup asupra unei minore cu handicap; Sinucidere dublă asistată; Legalizarea căsătoriilor gay în Grecia; Al treilea război mondial începe în 2027; Nou născut cu două capete; Vine Ebola; Vine ciuma bubonica…..Genul acesta face rating, și satisface curiozitatea morbidă a celor ce citesc și celor ce privesc. Și atunci, nu e mai bine ca tinerii să nu mai citească deloc ? Că așa se strică. Cel mai inteligent om de pe planetă, cu IQ mai mare decât Einstein, a ajuns un modest bibliotecar. Acolo citește metri cubi de cărți dar… qui prodest?
    Așadar, fiecare face ce vrea cu viața lui și e liber să citească sau să joace table.
    Avem un mare campion de șah, care nu a terminat liceul. Și nu cred că la capitolul inteligență stă rău.
    O vorbă populară zice, relativ la multe meserii „multă minte nu se cere, prost să fii, să ai putere”. Nu îți trebuie facultate să culegi portocale prin Spania sau să ai grijă de bătrânii din Austria.
    În urmă cu 25 de ani erea mare îngrijorare pentru facultățile de drept.Erau prea multe și produceau absolvenți pe stoc.Azi instanțele din țară nu au personal ! Absolvenți de drept sunt cu miile dar ce folos ? Concluzia : carte multă…sărăcia omului.
    O mie de ani pace !

    • #8

      Nietzke o fi cel care a scris Așa grăit-a Zamolxe. Si imi doresc sa fie câți mai puțini absolvenți de ASE inspirați de modelul Becali, dacă se poate, nici unul.

      • #9

        Ați fost pe aproape. „Așa grăit-a Zarathustra”. Iar George Gigi Becali, face mai mult decât o promoție de ASE la un loc. Omul este doctor în afaceri și nu cred că milionarii din alte țări sunt exemple de moralitate. A cădea în extaz în fața titlurilor unui om, este o prostie sinistră. Sunt ca un fel de abțibilduri lipite pe frigider.
        Judecători cu licență în Drept, absolvenți ai Institutului Național al Magistraturii, învestiți de Președintele țării, cărora trebuie să le acorzi necondiționat respectul (onorată instanță !…) se fac și ne fac de rușine în fiecare zi. Și ăștia ar trebui să fie exemple pentru tineri ?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Invitație la nuntă

    9 aprilie 2024

    Nimeni nu-i simte îngerului lipsa (mecanic de-ntreținere în cer). Veniți să reparați Apocalipsa, că dă Natura în marșarier! Cel care-a scris că veacul ăsta jalnic va fi religios ori de […]

  • Generalii lui Piedone

    8 aprilie 2024

    De cînd Piedone a devenit preferatul sondajelor, o armată de scarabei politici a început să fojgăie pe lîngă el ca împrejurul unui tomberon. Voiculescu i-a organizat o lansare fastuoasă la […]

  • Afectarea emoțională ca pseudonim al Apocalipsei

    2 aprilie 2024

    Baronii ISIS-ului fost-au „afectați emoțional“ de apariția jalnică a martirilor islamici cu hainele ferfeniță, cocîrjați, cu ochiul cît sarmaua și cu urechile lipsă la inventar. Acum cîțiva ani, cînd au […]

  • Maestrul Cîrstoiu

    1 aprilie 2024

    Nimeni nu spune că un medic, un ortoped cu practică de două decenii, profesor universitar, decan la UMF și manager de spital nu are mai multă îndreptățire școlară decît un […]

  • Iisus așteptînd într-o gară fără șine

    26 martie 2024

    De cînd mă știu am alergat pe urma norocului să-l prind de un picior. Cînd să-l ajung, m-a luat în coarne turma căci domn în țara orbilor e-un chior. Dacă […]

Editoriale
  • Invitație la nuntă

    9 aprilie 2024

    Nimeni nu-i simte îngerului lipsa (mecanic de-ntreținere în cer). Veniți să reparați Apocalipsa, că dă Natura în marșarier! Cel care-a scris că veacul ăsta jalnic va fi religios ori de […]

  • Generalii lui Piedone

    8 aprilie 2024

    De cînd Piedone a devenit preferatul sondajelor, o armată de scarabei politici a început să fojgăie pe lîngă el ca împrejurul unui tomberon. Voiculescu i-a organizat o lansare fastuoasă la […]

  • Afectarea emoțională ca pseudonim al Apocalipsei

    2 aprilie 2024

    Baronii ISIS-ului fost-au „afectați emoțional“ de apariția jalnică a martirilor islamici cu hainele ferfeniță, cocîrjați, cu ochiul cît sarmaua și cu urechile lipsă la inventar. Acum cîțiva ani, cînd au […]

  • Maestrul Cîrstoiu

    1 aprilie 2024

    Nimeni nu spune că un medic, un ortoped cu practică de două decenii, profesor universitar, decan la UMF și manager de spital nu are mai multă îndreptățire școlară decît un […]

  • Iisus așteptînd într-o gară fără șine

    26 martie 2024

    De cînd mă știu am alergat pe urma norocului să-l prind de un picior. Cînd să-l ajung, m-a luat în coarne turma căci domn în țara orbilor e-un chior. Dacă […]

  • O nuntă mare cît un război

    25 martie 2024

    Pînă la vomă au repetat politicienii români clișeele cu NATO: că sîntem parte a alianței și că nu trebuie să mișcăm un deget, fiind total protejați, scutiți de orice deranj. […]

bijuterii argint