A adunat fapte din comunism de la peste 30 de contemporani. Ca să-nțeleagă omul nou despre ce este vorba. Cartea se cheamă Și eu am trăit în comunism.
Reporter: Ce este comunismul? Povestește pentru un copil…
Ioana Pârvulescu: …într-o țară unde, vorba poetului, „era mare cel mai prost […] Cine-oleacă-avea de cap / Îl punea după dulap”. Mai departe, țara comunistă arată așa: oamenii dorm cînd lucrează și lucrează cînd dorm, apa caldă e mai rece decît apa rece, mănînci înlocuitori de mîncare și-ți prăjești răbdările fără ulei. Copiii se joacă mult de-a statul la coadă împreună cu mama, tata, bunicul, bunica și sacoșele goale. Scrii la lumînare. Fluieri a pagubă. Cînți de foame cîntece patriotice. Cuvintele din țara asta sînt pe dos: cînd spui alb, înseamnă că-i negru, cînd spui bine, înseamnă rău (vezi rima Foaie verde de dudău, / o să fie și mai bine), cînd spui dragoste fierbinte înseamnă nepăsare sau ură.
Rep.: Cum arată sentimentele în comunism și comunismul-sentiment?
I.P.: Comunismul are, cum spuneam, înlocuitori pentru toate alimentele, inclusiv pentru hrana sufletească, adică pentru sentimentele bune. Dragostea e cu înlocuitori, bucuria e cu soia, entuziasmul are gust de nechezol, iar gîndurile sînt de cele mai multe ori uscate sau fripte. Comunismul-sentiment: sentimentul de foame.
Cei invitați în carte au fost însă rugați să-și lase dincolo de copertă sentimentele și gîndurile negre. De ce? Pentru că numai povestea brută, dacă nu chiar brutală, convinge. N-am vrut sentimente, am vrut fapte. Sentimentul rămîne la voia cititorului. Cît despre cum arată capitalismul de astăzi, partea rea o datorăm tentaculelor comunismului de ieri și multor ticăloși sau fripturiști de ieri, azi, mîine (a se vedea cartea lui Radu Paraschivescu, România în 7 gesturi).
Rep.: Supărările de azi, cenzurile de ieri?
I.P.: Cenzura era numai un semn al sistemului bolnav. De fapt, ne-au cenzurat viețile. Am spus-o și o repet, eu am început să trăiesc, în deplinul sens al cuvîntului, abia în decembrie 1989. Asta are și un avantaj. Mă simt mai tînără.
Rep.: Cînd ești comunistă?
I.P.: M-a ferit Dumnezeu pînă acum, trag nădejde că mă va feri și de-acum încolo. Nu numai de comunism, dar și de orice altă molimă istorică. Nu-mi plac mulțimile și toate epidemiile se fac în mulțimi înlănțuite sau dezlănțuite.
Domnu partizan anticomunist Istodor, as avea rugamintea sa reveniti la dna anticomunista cu sofisticata freza asimetrica, deci m-ar interesa sa ne raconteze si ce este capitalismul.
Hai multumesc si spor la lupta cu comunistii!