Klaus Iohannis a descoperit ceva de care e foarte mândru: a descoperit că are experiență! Nimic mai înduioșător decât să-l vezi pe un încrezut că se scobește în nas după noi motive de-a fi încrezut.
A descoperit președintele nostru că știe ce sunt acelea “cutume”. A descoperit în sine însuși nebănuite zăcăminte de valori democratice europene.
Nu a contat că a stat alături de Băsescu, nu a contat că el însuși aștepta o sentință judecătorească în momentul în care a fost ales, nu a contat că doamna Carmen și-a plimbat manichiura pe lângă niște acte falsificate, nimic din toate acestea. Omul nostru are valori.
Mai mult de atât: Iohannis e înțelegător cu toți acești “penali”. Înțelege foarte bine că ei, netrăind ca el atâția ani în spirit democratic, în cutume europene, nu au de unde să știe care e mersul. Însă profesorul din el e răbdător cu ei, vor învăța până la urmă, pas cu pas își vor însuși materia.
Iohannis nu are experiență doar ca importator de cutume și transplant de bune practici democratice. Președinele a descoperit cu uimire că are experiență și ca exportator de Uniune Europeană și instituții puternice. Nu e nimic mai amuzant în istoria lumii decât acest episod cu România exportatoare de instituții, dar să trecem… Cu aceste chestii în minte, Iohannis a început s-o hărțuiască pe Moldova. I-a pus gând bun. O aștepta după program s-o conducă acasă, îi dădea mesaje, ba cică odată, în metrou, prefăcându-se că o protejează la o frână, a atins-o pe sâni.
Știm ce s-a întâmplat: Igor Dodon i-a mutat fălcile lui Iohannis.
Nu ți-e rușine, mă, vlăjganule, ai femeie acasă, lasă Moldova în pace!
Cum a reacționat încrezutul nostru președinte? Cu un zâmbet de cunoscător: of, Doamne, Igor ăsta nu știe cum facem noi, europenii, habar n-are țărănușul că pe la noi, prin UE, asta e cutuma, ne mai tragem de țâțe, ne mai băgăm mâna la suveranitate.