Oala pusă la răcit, în care se sleiau liberalii și bruma lor de curaj, dă acum în clocot. Fierb în ea, amestecate, revolta, prostia, slugărnicia și speranța din care se va alcătui salata boeuf a anului electoral 2024.
Există în PNL două mișcări. Prima, care se organizează pe la spatele armatei de lingăi ai președintelui Iohannis, vrea înlăturarea „jugului mediocrității“ impus de la Cotroceni și refacerea libertății politice a partidului. Poate e mult spus o mișcare, poate e vorba mai degrabă de un grup deviaționist fricos, format din lideri care uneltesc în anonimat, în afara bănuielilor lui Ciucă, dar se poate spune că acest grup există și că el acționează. Cum acționează? Păi, de pildă, discutînd cu Mircea Geoană pentru o eventuală susținere la președinție. Geoană a fost contactat încă din vara anului trecut, după apariția primului sondaj care-l dădea învingător în toate tururile prezidențiale, în timp ce Ciucă lumina coada clasamentului ca o lanternă gata de retrogradare. De atunci și pînă în zilele noastre, Geoană a tot fost curtat, deviaționiștii propunîndu-i să devină un soi de candidat al dreptei universal reunificate, adică al unui PNL recombinat cu USR și cu Forța Dreptei, alipite cu PMP și cu alte rămășițe liberale risipite prin marja de eroare. Geoană, care n-a primit încă nici un telefon de la PSD – ba dimpotrivă, s-a trezit cu împunsăturile lui Ciolacu în coaste – e în expectativă. Așa cum îl sfătuiesc americanii, el joacă deocamdată rolul de independent și așteaptă să vadă cine plusează.
Iohannis, însă, vede soarta liberalilor mai clar. Privirea de robot nu lasă loc de nuanțe. Din prima lege a lui Asimov, care îi cere robotului să nu-i facă rău omului, Iohannis a înțeles nu doar că nu trebuie să-și facă rău singur, ci și că trebuie să-și asigure permanent binele. Binele s-ar defini acum ca lipsa oricăror griji după încheierea mandatelor, în principal lipsa dosarelor penale. Pentru asta, e nevoie de numirea șefilor de parchete și de curți – proiect bifat pe jumătate –, de numirea unor noi șefi la Servicii și de impunerea unui președinte care să-i fie dator. Și așa ajungem iar la oala în care fierbe destinul mic al PNL. Căci Iohannis îl vrea candidat la Cotroceni pe Nicolae Ciucă. Partidul știe că un astfel de candidat n-ar intra în turul doi nici dacă ar candida singur, dar lui Iohannis nu-i pasă nici de sondaje și nici de partid. El i-a transmis dorința lui premierului Ciolacu, formulată imperativ: coaliția PSD-PNL îl va susține pe Ciucă la prezidențiale, iar Ciolacu va primi în schimb postul de prim-ministru. Și, ca lucrurile să fie clare, Ciolacu s-a pomenit cu cîteva avertismente în presa apropiată instituțiilor de forță: ba cu Sorina, ba cu certificatul de revoluționar, ba cu abuzul concedierii unui subordonat (din care DNA poate oricînd să facă, după modelul Dragnea, un dosar cu executare).
În momentul în care citiți acest text, Nicolae Ciucă e candidatul PNL la alegerile prezidențiale din 2024. Iohannis își dorește un președinte din aceeași generație de roboți lipsiți de inteligență naturală, fabricat din aceeași materie politică nulă ca a lui, capabil, în schimb, să execute rutinele de protecție penală pentru fostul său stăpîn. Că nu are nici o șansă, că liberalii ar trebui eliberați de „jugul mediocrității“ sau că România ar merita un pic de respect sînt simple amănunte, în care automatele de tablă, alimentate cu baterii SRI și SPP, nu se împiedică, prin natura lor, niciodată.
„…unui PNL recombinat cu USR și cu Forța Dreptei, alipite cu PMP și cu alte rămășițe liberale risipite prin marja de eroare.” Poate de „oroare”