Atunci cînd moare cîte o persoană publică, bună sau rea, iubită sau detestată, folclorul românesc spune că răposatul se duce în rai să facă diverse chestii cu îngerii. Vadim să-i înjure și să-i jignească, torționarul Vișinescu să-i bată, Mariana Cur de Fier să le umble la trotinetă etc. Deși venirea ei este iminentă de vreo douăzeci de ani, cînd scriu aceste rînduri moartea lui Iliescu încă nu a făcut check-in-ul. E pe drum, rătăcită undeva între spitalul SRI, speranțele, dezamăgirile și resemnările milioanelor de români care au priceput cine a fost și cu ce s-a ocupat acest om.
La Ion Iliescu se va constata prima moarte naturală din istoria președinților României. Cu excepția lui Ceaușescu, fotografiat ultima oară la Tîrgoviște, cu blițul de la mitralieră, toți ceilalți președinți ne trăiesc. Pe Milică Constantinescu l-am văzut recent în Parlament, cînd a depus Nicușor jurămîntul. Băsescu mai intră, din cînd în cînd, prin telefon, uneori pilit, la televiziuni. Iohannis bănuim că vegetează senin, în continuare, pe vreo pîrtie se schi sau pe vreun teren de golf. Așadar, nea Nelu are șansa unei premiere, deși surprize s-au mai văzut, mai ales în cazul lui. Va fi inclus în Hall of Fame-ul KGB ca unul dintre cei mai destoinici agenți recrutați vreodată. Un student sîrguincios, disciplinat, dedicat trup și suflet cauzei comuniste. Un element valoros care a performat pînă la nivelul de excelență cînd a fost trimis în producție, fiind pus, ales și reales președinte într-o democrație. Un exemplu de predat la școlile FSB, un model de urmat în toate recrutările viitorilor lideri rusofili din lumea asta. Pe lîngă profilul psihologic și abilitățile intelectuale, Ilici a avut un organism de titan. Doctorii de la Moscova care i-au admis dosarul medical au fost profesioniști adevărați. N-a bătut și n-a troncănit nimic în el pînă după optzeci de ani, cînd a început să caște mai des și să-i mai scadă un pic pofta de mîncare.
Nu știu cîți dintre românii de astăzi îl mai iubesc. Azi, conform unor sondaje, el împarte dragostea cu Ceaușescu și Călin Georgescu. Nu știu nici cît de mare va fi coada la sicriul lui. S-a dus la ceruri o bună parte a masei lui de admiratori sinceri. Iliescu a rămas un simbol al nemuririi și o memă de folosit la morți. Dacă va ajunge în rai, măcar pentru o scurtă vizită de lucru, cred că va face ceva cu îngerii doar dacă va primi ordin de la Moscova. Dar și dacă primește, nu văd prea bine Împărăția Domnului. Odată reunit cu tovarășii, mai vechi sau mai proaspeți, va face și acolo ce a făcut pentru România. Nimic bun.
M.T.