Țin minte prima oară cînd nu mi-a plăcut Iris ca și cum ar fi fost ieri. Eram metalist supărat, care sacrifica capre sub luna plină, în mijlocul pădurii înghețate, și, la o petrecere de-asta de-a noastră, cineva a băgat ceva ce suna fix a muzică pentru bebeluși fete. Ceva ce nu avea deloc cele două elemente esențiale ale rock-ului: coi și groh. Coiul lipsea cu desăvârșire, înlocuit de cea mai bătrînicioasă, fadă și ofilită chitară din istorie, iar grohul era înlocuit de o voce pițigăiată, de castrat bătrîn. Era o muzică atît de proastă încît mi s-a încleștat gura într-un rictus pe care-l mai am și acum. Am întrebat un băiat: „Nu te supăra, băiat, ce e zgomotul ăsta de unghii pe tablă și instrumentația asta bășită, de canțonetă mizerabilă? E Adrian Enache? E Gaz pe Foc? O-Zone?”. Băiatul a clipit la mine și mi-a spus că e Iris și că, aparent, sînt rock.
Neplăcerea asta a rămas mult timp la stadiul de jenă mică. Rar cunoșteam oameni atît de proști, de afoni și de penibili încît să asculte Iris în public. Poate o făceau acasă, dar oamenii fac des lucruri ciudate acasă. Unii își prind testiculele cu elastice de bani și se uită la ele cum se învinețesc, alții ascultă niște moși expirați, care nu au fost originali niciodată, cum urlă ca și cum și-ar fi prins testiculele cu elastice de bani. Jena s-a transformat în ură cînd alcoolicul ăla pămîntiu, cu freză de babă, și-a pus, în 2009, ficat din banii statului. De parcă existența lui ar fi fost ceva benefic pentru români și ar fi trebuit să se intervină la nivel de stat ca să continue. Nu știu ce e mai trist, melodia aia cu „și cînd noi nu vom mai fi, vă veți aminti, bla-bla” sau faptul că melodia aia care le prevede sfîrșitul are douăzeci de ani și ei tot mai există.
A fost amuzant că oamenii, naivi ca specie, nu au sărit prea tare de cur în sus cînd și-a pus ăsta ficat din banii lor, dar s-au sesizat cînd a început să-și plimbe ficatul în reclame la bere anul trecut. Păi, ce ați vrea să facă pentru bani, să muncească? Munca e pentru fraieri. Minculescu nu se mai înțelegea cu restul șomerilor bătrîni din trupă cu mult timp înainte de a se opera. Au mai cîntat așa, vreo doi ani după aia, de jenă, să nu creadă nația că au fugit cu ficatul, după care s-au împrăștiat ca șarlatanii. Acum foamea i-a reunit. Poate dacă strîng din dinți și trag tare, mai scot un album la fel de mediocru, neoriginal și neinteresant ca restul și mai pot șomeri cîțiva ani din banii fraierilor care cred că Iris e o formație ascultabilă, doar pentru că nu au cultură muzicală. Sau poate mai are vreunul nevoie de un ficat și, dacă nu cîntă, nu au cum să justifice decontarea de la stat. Oricum, i-am văzut deunăzi trecînd pe lîngă mine agale, cu ultima bășină pe țeavă, și tot ce pot spune e că le e la fel de scîrbă de lucrat împreună cum mi-e și mie de ei.