Caţavencii

Istoria de petrecanie a poporului român

Ați văzut ce se întîmplă zilele astea pe la mare? Se petrece în continuu. E drept, mulți dintre cititorii noștri nu prea ar gusta spiritul în care se desfășoară aceste chindii. Și pe bună dreptate, e prea mult plastic: avem fete cu sîni falși, buze false, gene false și nasuri false. Avem falși heterosexuali care ne prezintă niște falși toreadori. Nici prețurile pe care le practică cluburile nu-ți prea vine să le crezi.

Dar ceea ce, pentru majoritatea, oamenilor pare o distracție frivolă este de fapt doar o perpetuare a unei tradiții românești extrem de veche.

Totul a început acum peste 2.000 de ani, cînd pe malul lu’ Pontus Euxinus s-a anunțat prima petrecere cu concurs de blănuri și armuri ude, dată în cinstea zeilor recoltei de către un trib de Amazoane nebunatice. Numărul de persoane care a participat la acel eveniment a fost incredibil de mare, chiar mai mare decît numărul record de turiști de pe litoral din week-end-ul trecut. Pînă și dacii ne-liberi și-au luat concediu special ca să vină. A fost un bahaos atît de grav, încît și-a lăsat ampreta pe limba română pînă în ziua de azi: din acea perioadă avem expresia populară „a rula ca un boss”, derivată din vorba dacică „a rula ca un tarabostes”, vorbă care face referire la atitudinea arogantă a aristocrației, care arunca peste tot cu monede romane false și  juca ruleta rusească cu tineri aruncați în țepe.  Totuși, petrecerea de atunci n-a fost tocmai un succes. În lipsa viilor, băutura a fost și n-a prea fost, dar cea mai mare dezamăgire a fost chiar cea din cadrul concursului de blănuri ude, unde s-au văzut cu 50% mai puțini sîni decît se aștepta, pentru că toate participantele aveau țîța stîngă retezată.

Exit mobile version