► Noaptea căzuse lin peste comuna Viişoara (fostă Beşineu) din Bistriţa-Năsăud; stelele sclipeau, iar cîinii lătrau – dar nu toţi: din cor lipsea o voce. Unul dintre ei fusese otrăvit de nişte infractori, care au intrat apoi în gospodăria stăpînei sale şi i-au înjunghiat cinci capre. Doamna a auzit cum lătra dulăul vecinului, a ieşit să vadă ce-i, dar prea tîrziu: pe jos zăceau, în bălţi de sînge, leşurile vietăţilor care, pînă atunci, avuseseră o căprărie (la copii e copilărie; cum se cheamă la capre?) fericită, păscînd, împungînd şi făcînd căcăreze. La anchetă s-a stabilit că făptaşii n-au fost urmaşii lupului din povestea caprei cu trei iezi, care căutau răzbunare, ci nişte flăcăi din sat. Poate că au încercat să le ia behăitul ca să nu spună cine le violase cu o noapte în urmă…
► Unii cred că statueta „Gînditorul de la Hamangia“ arată perenitatea mahmurelii în spaţiul românesc; alţii zic că personajul nu-i mahmur, ci aşteaptă, lîngă cazan, să iasă rachiul. Pe atunci se prelucra arama, dar arheologii au scos la lumină mai mult resturi, bucăţi… În zilele noastre, Mircea Cazaciuc, din satul sucevean Molid, fiind gazdă, şi-a întîmpinat oaspeţii cu un butoi de mere pădureţe fermentate, iar ei au adus cazanul: socializarea a început, dar s-a isprăvit repede, cînd căzănelul a cedat primul, iar bucăţi din el au ajuns pînă în curtea fratelui gazdei. Bucăţi: iată de ce n-au rămas vase din bronz întregi din perioada culturii Hamangia (mileniile IV-II î.Hr.)!
► Un tînăr din Tîrgovişte se ocupa cu furtul de cabluri: un fel de hobby pentru el, periculos ca paraşutismul, vînătoarea, pescuitul subacvatic sau cursele. Mulţi au murit din cauza pasiunii lor: ultimul pe listă pare a fi tînărul, găsit electrocutat şi prăbuşit lîngă stîlpul pe care urcase cu un topor. Există şi pasiuni mult mai puţin primejdioase: cei care nu vor să rişte cu furtul cablurilor pot alege, de exemplu, filatelia (furtul de timbre), numismatica (ciordeala de bancnote) sau chiar muzica: se poate cîştiga mult furînd piesele altora!