► Nici obiceiurile strămoşeşti nu mai sînt ce-au fost: acum, unii tineri din mediul rural, bine chercheliţi, îşi aleg doar babe pe care să le violeze (şi nici măcar nu le aduc vreun mărţişor!). Totuşi, între noi fie vorba, n-aş băga mîna-n foc că, la origini, alegerea babelor era cu mult diferită – mai ales că, atunci, relaţiile dintre membrii comunităţii difereau de cele dintre sătenii de azi mai mult prin calitatea topoarelor folosite. Mai bănuiesc şi că obiceiul de a înfige femeilor în piept ceva, de 1 Martie, vine tot din istorie, mărţişoarele epocii fiind jungherele…
► Grija pentru animale îmbracă diverse forme: domnul Ştefan Balint (62 de ani), din comuna băcăuană Parincea, are, în bătătură, diverse vieţuitoare, printre care şi un fiu, Mihai, de 29 de ani. La ora scrierii acestui text, fiul încă mai făcea parte, cu greu, din categoria vieţuitoarelor, deşi medicii nu erau prea optimişti cu privire la şansele lui. Gospodarul şi-a trimis băiatul să aducă mîncare pentru animale, dar acesta a refuzat şi s-a culcat, după care nu s-a mai trezit, fiindcă taică-său i-a tras, prin somn, cu un ciocan în cap. Dacă părintele violent are un avocat bun, scapă lesne, pe chestia că i-a tras fiului cu ciocanul în cap, fiindcă venise beat cui!
► În limba medicală de lemn se numeşte „cadavrul unui produs de concepţie“. Cei care nu-s medici îi spun făt mort sau avorton. Nişte locuitori din Valea Screzii (comuna Poseşti, Prahova) nu-i spun în nici un fel, ci scuipă, îşi varsă maţele şi înjură: într-o fîntînă din care au băut şi ei apă s-a găsit un asemenea exemplar. Bănuiesc că, după macabra descoperire (cum titrează televiziunile, de obicei, în cazuri dintr-astea), micuţii din sat, aflaţi la vîrsta poveştilor, au rămas fără unul dintre elementele care asigură farmecul copilăriei: nu mai cred în Făt-Frumos, după ce au aflat că ăla din fîntînă e un făt mort!